Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Tradiţiile sunt importante pentru fiecare dintre noi, deoarece doar aşa ne putem cunoaşte punctele tari şi punctele slabe. După cum ştiţi, lucrurile mari pornesc de la oameni simpli, astfel încât avem modele în fiecare zi în faţa noastră. Ei bine, aceste modele sunt oamenii de lângă noi ... şi mă refer la profesori. Astăzi, mă bucur că am profesori de la care pot învăţa atât lecţiile materiei predate, cât şi lecţii de viaţă. Unul dintre „Super Profesorii” Liceului "Ion Neculce" este Doamna Profesoară Liliana Loghin, care are următorul mesaj:   „n u e de ajuns să speraţi, ci treceţi la acţiune, că dacă nu treceţi la acţiune, doar cu speranţa, nu puteţi face nimic ”. Vă invităm să savuraţi întreg interviul. A.C.:   Fiecare dintre noi are o poveste. Spuneţi-ne în câteva cuvinte povestea dvs. L.L.: Păi, m-am născut în Roman, în 1969. Am petrecut o foarte lungă perioadă de timp în comună Dobrovăţ, judeţul Iaşi, unde se afla una dintre manăstirile lui Ştefan cel Mare. Se p

De un calm absolut contagios, un chip zâmbitor şi o răbdare plină de bunăvoinţă... dispusă să dezvăluie din amintirile şi bucuriile proprii parcă neîmpărţite cu nimeni până atunci. Succintă şi clară în idei, dă de înţeles că ştie perfect ceea ce vrea, că şi-a ales drumul, deja îl parcurge entuziasmată... lăsându-şi, totodată, fotografiile să vorbească despre sine. Aşa am cunoscut-o eu pe Irina Creţu, o viitoare absolventă a Liceului „Ion Neculce” – Tîrgu Frumos, o visătoare realistă care promite să devină mai mult decât un item pe lista personalităţilor din oraşul nostru... „După fiecare şedinţă foto sunt un om nou...” Alexandra :   Pentru unii târgoveţi dornici de distracţie şi mult zgomot, oraşul nostru este banal şi plictisitor. Pentru cei boemi, Tîrgu Frumos este oază de linişte şi siguranţă în sânul căreia au crescut şi s-au format. Pentru alţii e un „sat cu blocuri”. Pentru tine, Irina, cum este Tîrgu Frumos? Irina:   Eu sunt genul de persoană care se plictiseşte foarte

A durat mult până să public acest interviu... poate pentru că e cel mai reuşit, poate şi din alte motive. Pentru mine, Bogdan e un exemplu de curaj, dăruire, e o lecţie de viaţă şi mă bucur enorm că am şansa să împărtăşesc cu voi rândurile ce urmează... M.D.P: Bogdan, ne ştim de la „Dansez cu implicare”, un proiect de început al   ASIRYS . Îmi aduc aminte de tine ca fiind un voluntar foarte talentat şi activ. Aş vrea să-mi spui mai multe despre cine eşti, profesional, dar mai ales personal? B.G.: Salutare! Cine sunt eu?! Hmmm... sunt adeptul contextului. Pentru a ajunge cineva, trebuie să fii un nimeni, iar în momentul de faţă încerc să ajung la nivelul la care aş putea considera că am dobândit acel, cineva, printr-un proces de tranziţie care să-mi acorde această onoare. Pentru cei care au înţeles contextul probabil şi-au dat seama la ce nivel mă aflu în momentul de faţă. Totuşi, fiecare o să perceapă această idee într-un mod propriu şi probabil mulţi o să zâmbească. Dar nu am de

Venit cu un internship pentru 2 luni în cadrul ASIRYS, Carlos Andres Alvarado Jimenez, un tânăr mexican, a fost fotograful, cameramanul, voluntarul, media-editorul… de fapt a fost, din august până în septembrie, omul din spatele Departamentului Media a celei mai active organizaţii de tineret din Tîrgu Frumos. Cum a ajuns în România? Printr-un parteneriat ASIRYS şi AIESEC Iaşi. Iată că a venit momentul să publicăm interviul lui Carlos, luat la o cupă de ciocolată caldă, la sediul ASIRYS. M.D.P: Spune-ne câte ceva despre tine. Ce studii ai? Care sunt hobby-urile tale? Carlos: Sunt un mexican de 29 de ani, designer grafic şi fotograf. Am studiat desen grafic, am terminat facultatea acum 5 ani, şi am 7 ani de când lucrez în domeniul desenului grafic, şi 8 ani de când mă ocup de fotografie. Profesional vorbind, îmi doresc să lucrez pentru National Geographic sau un alt ziar de renume. Îmi place profesia mea, dar simt un interes aparte pentru fotoreportaje. Cât despre hobby-uri