Bordeaux. Staţia de autobuz. Francezi peste tot, vorbesc cu Donato,
colegul meu şi dintr-odată aud cuvinte familiare. "Salut! Români?" zic eu.
"Daaa! Salut!". Discuţia continuă... de unde eşti, ce faci aici etc.
Ajungem inevitabil să vorbim despre România.
Mă intâlnesc adeseori cu tineri români care îmi spun că suntem o ţară "de
rahat". Imagine distrusă, politicieni corupţi, sărăcie, nu e greu să vă
imaginaţi tabloul. Şi când le spun că pentru a schimba e nevoie ca fiecare
cetăţean, fiecare tânăr să facă un lucru mic în satul, comuna sau oraşul
în care trăieşte, răspunsul e acelaşi: "de ce să faci dacă ăia de la
putere nu fac şi ne fură şi se îmbogăţesc pe spinarea noastră?! Mai bine
pleci...".
Călătorind am descoperit lucruri bune, dar şi mai puţin bune, oameni cu
aceleaşi idei, oameni foarte diferiţi, locuri splendide, tradiţii
excepţionale. Dar tot la România mă gândesc atunci când îmi fac planuri de
viitor. Aş putea spune că o iubesc, dar aş exagera, pur şi simplu pentru
că e acasă, România e locul în care vreau să trăiesc.
Şi revin la dialog... "Eu cred în schimbare. Tinerii au început să ia
atitudine, sunt tot mai multe proiecte, tot mai multe oportunităţi care cu
ani în urmă nu erau."... "Nu... asta e vrăjeală... sistemul nostru politic
e ca o caracatiţă... nici într-o 100 de ani n-o să se schimbe ceva".
Poate că se va schimba... depinde de mine, de tine, de voi. A încerca să
schimbi în bine e o provocare din care nimeni nu are de pierdut. Să nu ne
mai plângem, n-are rost! Eu, tu şi voi suntem responsabili de tot ce se
întâmplă în România.
România e frumoasă, e urâtă, e delicioasă, e vulgară, e cum vreţi voi...
dar nu uitaţi că România e diferită şi prin asta e unică.
Şi ca să închei vă lansez o provocare sub formă de întrebare: dacă ai fi
un turist străin, ce te-ar convinge să iubeşti România?
by Mihaela
