Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

ANEXĂ la articolul  Valorificarea percepțiilor olfactive în literatură și cinematografie Povestită cu o strălucire orbitoare, Parfumul este o obsedantă şi puternică poveste despre crime şi depravări senzuale. Evident, cartea lui Patrick Süskind nu era Povestea unui ucigaş , ci una dintre acele plăsmuiri fantasmagorice în care aberaţia atinge sublimul, cu un curaj ce nu poate aparţine decât nebuniei sau geniului. Inventivitatea autorului e singulară şi inepuizabilă, comparabilă, dacă vreţi, cu verva lui Salman Rushdie, spiritul ludic al lui Bulgakov, şi acuitatea satirică a amândurora. În plus, Süskind mai are şi incitanta idee de a propune o viziune cu totul originală asupra lumii - pe care o descifrează, cum lesne se poate ghici, prin mirosuri. Unii cititori au considerat că acest roman este o încrucişare între „Tăcerea mieilor” şi perioada dramatică. Practic este o poveste cu crime din secolul al XVIII-lea, exceptând faptul că nu se concentrează asupra victimelor sau a vân

Această recenzie, scrisă de Elsa Bernevic, este  o paralelă între carte şi film, şi a fost premiată la Simpoziomul Naţional de Literarură şi celelalte Arte.  Fantasmagoria literară a lui Patrick Süskind e construită pe premisa că mirosul e cea mai importantă dimensiune a lumii: numai el face diferenţa dintre o persoană irezistibilă şi una insignifiantă, numai el îţi poate da cheia, esenţa, adevăratul suflet al unei fiinţe - sau chiar al unei pietre. Datorită nasului său supraomenesc de fin, eroul romanului e singurul om în măsură să valorifice toate aceste secrete şi singurul om în măsură să aprecieze la adevăratele lui dimensiuni jalnicul eşec al proiectului uman de a pune lumea în cuvinte - "toate aceste groteşti neînţelegeri între bogăţia lumii percepute olfactiv şi sărăcia limbajului". Romanul "Parfumul" a fost scris de Patrick Süskind, un scriitor german născut într-un sat din Münsing, în Bavaria. Cartea, cu titlul original Das Parfum,  apărută în 19

Dead Poets Society este o dramă americană produsă în anul 1989. Avându-l ca regizor pe Peter Weir, cunoscut pentru filme precum The Truman Show (1998) şi The Way Back (2010), şi personaj principal pe Robin Williams, filmul este unul din cele mai delicate, emoţionante şi impresionante producţii cinematografice din istorie. Scenariul scris de Tom Schulman prezintă întocmai viaţa lui la Montgomery Bell Academy din Nashville, Tennessee. Acţiunea are loc la Academia Welton din Vermont în 1959, şcoală cunoscută pentru valorile conservative şi aristocrate, şi prezintă povestea unui profesor de engleză care reuşeşte să-şi inspire elevii prin metode neconvenţionale pentru a îndrăgi poezia. Filmul a fost nominalizat de mai multe ori pentru premiu, inclusiv la Academy Award pentru Best Picture, Best Actor, Best Director and Best Original Screenplay, câştigând un Oscar. Pelicula lui Peter Weir, după un scenariu excelent al lui Tom Schulman, nu este o meditaţie asupra sistemului de educaţie,

Cum ştii când eşti norocos? Poate atunci când într-o zi cât se poate de obişnuită, primeşti un telefon care îţi schimbă cu totul felul de a fi. Şi dacă nici atunci nu eşti convins de acest lucru, ce mai poţi zice când eşti ales să participi în cadrul unui proiect internaţional, alături de alţi tineri din 5 ţări. Cred că în acel moment rămâi uimit de importanţa şansei primite, de tema care se va dezbate şi te întrebi „is this my business?”- mă va ajuta pe mine acest proiect, sau voi putea eu contribui cu idei pertinente?? ...cam aşa a început proiectul THIS IS MY BUSINESS  pentru mine. Încă de la început m-a fascinat tema, pentru că este un subiect destul de rar amintit în comunitatea românească. Însă la început am fost destul de sceptică, neavând mai deloc experienţă în lucrul cu oamenii cu dizabilităţi. Printre primele întrebări pe care mi le-am adresat, a fost şi aceasta: este treaba mea să particip la un proiect ce implică oamenii cu dizabilităţi? Şi răspunsul a fost simplu: DA,