Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Sfidată sau admirată femeia tânără care reuşeşte să intre pe piaţa muncii şi care ţinteşte spre posturi cu “ştaif” şi dedicaţie, de regulă doar pentru bărbaţi, nu are o misiune uşoară. Este privită ca oportunistă sau de moravuri uşoare, fie poate pentru că nu are rădăcini printre “elitele” societăţii sau datorită unora care au plătit "tribut" de natură sexuală pentru funcţiile sau locurile obţinute, fiind şi ea de astfel etichetată precum acestea. La început este rezervată şi evită să îşi exprime opiniile sincere de frica “autenticităţii", care presupune asumarea unei personalităţi complexe care ar putea fi neacceptată şi discutată de cei mulţi şi lipsiţi de identitate, pentru care e mai uşor să împrumute de la ceilalţi aceleaşi “automatisme”. Aşa că preferă provizoriu să fie în rând cu lumea, să îmbrace aceleaşi haine şi moduri de a fi, să îşi asume profesii copleşitoare şi epuizante, eficiente financiar însă care ajung să o “lipsească de vlagă” în celelalte laturi.

Care este percepția noastră asupra mediului în care trăim? Suntem oare mulțumiți? Sau preferăm să alunecăm într-o confortabilă beznă și să ne îndepărtăm de ceilalți, de noi înșine. Natura noastră este alta, simțim empatie cu fiecare răsuflare, dorința de apartenență, setea de lumină ceea ce ne face oameni. Putem sta deoparte așteptând o minune și adâncindu-ne tot mai mult în propria noastră deznădejde.  Suntem tineri, dar naivi ca niște copii cu inimi îmbătrânite, care dornici să alerge stau ca niște stane de piatră, privesc și regretă că nu mișcă. Prea mult univers paralel în care lucrurile ar putea fi altfel și prea multă realitate care sperie. Prea multe ezitări și blocaje, neîncredere în propriile noastre forțe. Frică și complexe pe care refuzăm să le conștientizăm, să le confruntăm. Cum altfel să descoperim forța, forța pe care ne-o atribuim orbește sau chiar suntem atât de slabi? De ce să nu creăm, să perfecționăm și să știm de ce suntem capabili. Simțul nostru critic asup