Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Miercuri la „decernarea premiilor” am primit informaţii despre locul unde vom fi cazaţi, gen (va fi ca un spital, paturile naşpa, baie pe hol etc.) plus un sfat care pe mine sincer m-a cam speriat: „- Să vă luaţi haine groase că s-ar putea să nu avem prea multă căldură! - Cum adică nu o să avem căldură?! - O să avem, dar nu foarte multă!” Treacă, meargă... o să vedem acolo ce şi cum! Şi de-o fi frig, ne-om încălzi ca pinguinii! Dar iată că ziua de vineri a venit repede. Îmi pregătisem bagajul de joi, cu haine groase, mănuşi, fesuri, fulare etc. Ce mai, o grămadă de haine! Când îmi pregăteam bagajul, tata îi şoptea mamei pe un ton comic: „Fata noastră vrea să fugă! Şi-a luat tot şifonierul!”. Nu-l luasem chiar pe tot, dar am multe haine groase şi doar de... am fost avertizată că va fi frig! Nici nu ştiu când a trecut timpul căci m-am şi văzut urcată-n tren cu ditamai bagajul şi bineînţeles, cu tablele la îndemână! Ne aşezăm mai comod, mai incomod în compatimente, face

Dimineaţă, la ora 5,50, toată lumea era în gară... cu „şifonierul”. Urma să luăm trenul spre Rădăuţi şi-apoi un maxi spre Suceviţa. Toată lumea era somnoroasă, dar veselă. În tren, peripeţii: unii dintre noi ne-am mutat de 3 ori, era cât pe ce să facem cale-ntoarsă, iar un nene ne zâmbea „inocent” prin geamurile de la compartiment... Puţini dintre cei 15 temerari ştiau ce-i aşteaptă... circula un zvon că vom fi cazaţi într-o pensiune tip „spital”, cu surse de căldură incerte, iar masa se spunea că va fi „sumară”. Deja ipotezele exprimate de unii erau destul de pesimiste. Şi iată că după 4 ore şi 50 de minute ajugem la Pesiunea Daiana, din Suceviţa... şi surpriză! Începând de la bucătar până la piscină, saună şi sală de fitness, totul era peste aşteptări... „wow-ul” voluntarilor era semn că se anunţa o săptămână de vis. Şi ca să valorific momentul, pe această cale doresc să mulţumesc managerului şi personalului de la Pensiunea Daiana (Dagida Tur), pentru ospitali