Mai ții minte?...

Copilăria este un joc fără reguli, prin ochii copiilor risipă de timp Live fast, die young nu există. În lumea lor plină de culori, în care inocenţa se luptă inevitabil cu tentaţia maturizării am vrea să revenim... şi o facem zi de zi cu aceleaşi amintiri ce încep cu ... mai ţii minte şi se sfârşesc c-un zâmbet ce trădează o urmă de regret a unei copilării frumos trăite.

Zilele trecute ne-am întâlnit cu o prietenă precoce care are bucuria de a fi mămica unui boţ de om ce-a pictat pe chipul ei o bucurie pe care nu i-am cunoscut-o în atâţia ani de clădit amintiri. Subtilă în a-şi manifesta grija cu care îi urmărea fiecare pas, efortul acrobatic de a-i face faţă micuţului, dialectul onomatopeico-afectiv ne făcea să nutrim o uşoară formă plăcută de invidie pentru ceea ce noi încă n-am cunoscut.

Acest intangibil concept dat de aspiraţia nevinovăţiei şi empatia faţă de lumea Ileanei Cosânzeane, de Făt-Frumos, mai nou Herry Potter şi Frodo, au festivitatea zilei de 1 Iunie în care sărbătorim pe copii noştri dar şi pe copii din noi. Pentru că inevitabil baloanele colorate, aerul degajat al zâmbetelor infantile şi decorul predominat de feţele rotunde încadrate în zulufi dezordonaţi ne trezesc măcar pentru o zi, când oraşul este asaltat de festivalul copilăriei, din superficialitatea cotidianului şi ne întoarcem la condiţia primară şi unic acceptată... de copii.

Duminică 30 Mai, pe Esplanadă, timid ne-am pironit ifosele de oameni mari şi ni s-au trezit simţurile prin „Tango”, ”Cât e ceasul împărăteasă” „Șotron” şi orice ne-a mai clocit imaginaţia. Ni s-a dovedit că defectul sufletului nu este din fabricaţie, el intervine în momentul când am încetat să devenim copii, să mimăm superficial o lume care nu ni se potriveşte, să ne plictisim în căutări ce pierd esenţialul. Efervescenţi, armata de voluntari a intrat rapid în jocul copiilor, nu li s-au atrofiat capacitatea de a gândi liber cu atât mai puţin creativitatea. Au facilitat schimbul de jucării şi i-au încurajat pe cei mici să doneze mai mult decât nişte jucării ponosite, ci zâmbete empatice gratuite.

În secolul vitezei, într-o societate mercantilă, ţipând din toţi rărunchi „Viitor fără tutun”, cu machiaj amintind de filmele de groază, cu jucăriile donate după ei, tinerii din ASIRYS au străbătut oraşul militând impotiva fumatului (de ziua mondială împotriva fumatului). Felicitări tinerilor implicaţi în proiect, o adevărată demonstraţie de responsabilitate.

Urmăritori

ASIRYS in Social Media

Ne-au citit....