Tributul antidicriminării

Dacă vrei ceva mai intens decât bungee jumping, mai dur decât programul de formare al legiunii franceze, dar mai subtil empiric decât baletul rusesc, ai varianta celui mai nou sport - o tabără de dezvoltare la Sulina alături de ASIRYS şi Gipsy Eye.

Principala calitate a unei săptămâni trăite la maxim este că atunci când s-a terminat nu ştii de unde să începi, cunoşti involuntar oameni care deşi consumaţi de propria existenţă, inspiră fără a încerca să dea lecţii de viaţă.

Am pierdut primul tren aşa că am mai socializat pe treptele peronului. Dincolo de convenţiile cu care ne-am obişnuit am început să cântăm în gara Iaşului de ziceai că suntem pe scena Teatrului Naţional. Fără manual de instructaj am pornit la drum cu o minte flexibilă şi puţină imaginaţie, deschişi toţi unui spaţiu experimental. Întâmplarea a făcut ca la 12 noaptea s-o sărbătorim pe Diana - prinţesa Pietrişului, înzestrată dansatoare de la Gipsy Eye, cu un tort de grisine şi lumânări de aromaterapie, i-am cântat între compartimente până a venit controlorul. Am dormit pe haine, bagaje, câte 10 minute, o oră, înghesuiţi sau lefăindu-ne pe un scaun.

Spre dimineaţă ne-am trezit unul pe pernuţa celuilalt, rezonând sensibil şi intuitiv la forma copacilor înecaţi în Deltă, la limbajul coroanelor lor ce străpungeau timid ceaţa matinală. După ce am schimbat un tren, un vapor şi am alergat energic pe străzile Tulcei am ajuns extenuaţi în Sulina.

Au urmat 7 zile în care elementul de ordine era imprevizibilul, programul era dat peste cap, spectacolele erau construite în plină stradă sub ochii curioşilor, funcţionalitatea îşi urma propriile reguli în care explozia de creativitate a tinerilor implicaţi avea sub influenţa oboselii valoarea expresivităţii artistice. Şi aşa au luat naştere trei coregrafi, care nu necesită criterii şi acurateţea ochiului critic ci pur şi simplu discreţia filtrului personal.

Una mai expresivă ca alta, momente teatrale ce descifrează nebunia ritmurilor ţigăneşti, discursul sugestiv al flamenco-ului, efervescenţa house-ului de calitate, secvenţe amuzante, sau dimpotrivă grave şi gnomice, pline de reflecţii morale. Tinerii voluntari au muncit pe brânci, au repetat peste program, fără să bruscheze aşteptările, s-au folosit de cuvinte, mişcare, rigoarea coregrafiilor pentru a transmite mesajul lor plin de emoţie, ce nu este gratuit ci îşi cere tributul antidicriminării ”Nu judeca după aparenţe, cunoaşte-mă înainte să mă etichetezi”.

... to be continued

by L.Z.