De ce voluntar european?

Numele meu este Corina aș vrea să îți spun că dacă încă te mai gândești să devii voluntar, ar trebui să îți iei inima în dinți și să mergi acolo unde te gândești că poți fi util. Eu am început experiența mea de voluntar în octombrie, în Salonic, Grecia. De ce? Bună întrebare, asta au întrebat toți cei dragi mie care au aflat că voi face asta. Surpriza lor era mare și le dau dreptate, în iulie 2019 absolvisem o facultate foarte bună, licențiat în studii administrative suna bine, aveam și un loc de muncă care îmi plăcea și unde creșteam alături de o echipă absolut minunată. Atunci de ce? Chiar de ce? Aveam toate aceste lucruri, dar voiam să ajut, să fiu mai utilă societății. Voiam să experimentez lucruri noi și să îmi dau seama dacă există și alte oportunități pentru viitorul meu care m-ar face mai fericită cu ceea ce fac. Din aceste lucruri s-a născut dorința de fi voluntar și am aplicat pentru un proiect în Grecia la un moment dat.

 
A trecut ceva timp, uitasem de aplicație când am aflat că eram printre cei care aveau șansa să participe în proiectul din Salonic. Au urmat câteva săptămâni de haos total. Despărțirea de o echipă frumoasă, despărțirea de această dată mai grea de membrii familiei care erau surprinși, chiar șocați de decizia mea (deși nu au recunoscut asta niciodată), multe griji legate de acte, dificultăți medicale, asigurări și presiunea timpului în cazul acestora, evenimente neplăcute au creat o agitație enormă. Însă, am plecat. 

Trebuie să recunosc că primele săptămâni au fost foarte grele. Încă din primele zile am realizat că nu mai aveam nimic din tot ce avusesem, nu mai aveam comoditatea de acasă, oamenii dragi, locuri cunoscute, confort și siguranță. Lucram într-un mediu complet nou, lucram cu copiii care fuseseră abuzați în diverse forme și erau acum într-un fel de centru de plasament, nu aveam un rol prea bine definit. Pe lângă confuzia și frustrările legate de locul de muncă, se adăuga și conviețuirea cu încă 4 persoane necunoscute în același apartament, persoane cu valori și standarde diferite. 

Însă nu a fost chiar așa de tragic după ce în prima lună am realizat că totul e normal. Prima luna a venit cu primele lecții. Am înțeles că trebuie să îmi dau timp, să privesc asupra lucrurilor cu mai multă indulgență, să înțeleg că oamenii sunt diferiți, să realizez că lucrul cu copiii este bazat pe încredere, care se câștigă în timp și că orice ar fi, îmi demonstrez mie că mă pot adapta. Și am făcut asta. Am început să învăț chiar și limba greacă pentru a putea vorbi cu cei mici. Faptul că îmi sunt dragi și vreau să am un impact pozitiv asupra lor și să îi pot ajuta, mă motivează să învăț și să continui să îmi perfecționez abilitățile lingvistice. 

Noiembrie a trecut ca o suflare de vânt. Am participat la trainingul de bun venit, unde am întâlnit voluntari din diferite părți ale Greciei, am descoperit că întâmpinăm aceleași dificultăți și că important este să fim pozitivi și să găsim soluții. Cu unele dintre persoanele de acolo am păstrat legătura și am împărtășit opinii și după trainingul respectiv. În noiembrie am început să fac progrese cu cei mici și să îi ajut la teme, în special la matematică. Nu pentru că am studii în domeniul astă, ci pentru că așa a făcut selecția naturală să fie, „limbajul numelor” este același peste tot. Un lucru este sigur acum, ei știu numele în engleză și eu le știu în greacă. Am primit tot suportul necesar și din partea coordonatorilor din Arsis, asociația unde lucrez și a asistenților sociali care m-au ajutat cu traducerea în special și cu activitățile cu cei mici și de la care am învățat și continui să învăț constant. 

Decembrie a trecut la fel de repede, poate chiar și mai plin de avânt. A fost a luna frumoasă, foarte frumoasă. Nu numai că am întâlnit oameni noi, am legat prietenii, am început să mă bucur cu adevărat de faptul că locuiesc în orașul acesta extrem de frumos, dar decembrie a adus multă fericire în jur. Am participat la serbările a trei dintre cei 15 copii din Casa Arsis. Am retrăit sentimentul de emoție alături de ei și de pură bucurie de a vedea persoane cunoscute alături. Am retrăit emoții din copilărie. M-am bucurat sincer de fiecare zâmbet al lor și de fiecare clipă petrecută împreună. Am realizat cât de norocoasă am fost și sunt pentru tot ceea ce am avut și am. Am realizat cât de importantă este familia pentru mine și cât de dragi îmi sunt prietenii. 

Faptul că am început un an nou în Grecia, m-a făcut să fiu și mai recunoscătoare pentru tot ceea ce trăiesc. Să fii voluntar este o experiență care te învață extrem de multe lucruri, nu regret nicio secundă că am făcut alegerea de a deveni voluntar. Am avut ocazia să întâlnesc oameni care m-au făcut să vad lucrurile diferit și am descoperit că ceea ce fac aici mă bucură cu adevărat. Privesc spre acest an cu speranță cu multă încredere. Știu că pot trece mai ușor peste anumite obstacole, știu că pot și trebuie să fiu o persoană mai bună și știu că pot realiza tot ceea ce îmi propun.

 
Așa că dacă te gândești încă să devii voluntar, îți spun ceva ce am învățat tot aici, cel mai bun moment pentru a începe este acum.

Corina Chircea
European Solidarity Corps Volunteer 

 

Corina Chircea își desfășoară proiectul de voluntariat european în organizația Arsis în cadrul proiectului „Solidarity Actions, Empowered Volunteers: Solideers” - 2019-2-EL02-ESC11-005130, finanțat de Corpul European de Solidaritate, cu sprijinul Uniunii Europene.