Dezvoltarea endogenă
John Friedmann a propus în lucrarea sa din 1992 „Empowerment. The Politics of Alternatives Development”, un model de dezvoltare de tip endogen , aplicabil oraşelor și zonelor periurbane cu care acestea dezvoltă relații complexe. Cele 7 domenii („clusters”) ale dezvoltării endogene ar fi (Friedmann, 2006, p.p. 5-11): 1. necesitățile umane fundamentale-garantarea educației, acces la servicii de calitate, asigurarea de locuințe la prețuri rezonabile; 2. susținerea dezvoltării unei societăți civile organizate și independente 3. moștenirea urbană (regională)-în termeni de patrimoniu și viață culturală-care să conducă la întărirea coeziunii și la identificare; 4. susținerea instituțiilor culturale, intelectuale (calitatea universităților și institutelor de cercetare), artistice, susținerea creativității. 5. gestionarea durabilă a resurselor naturale (păduri, lacuri, plaje, ferme, etc.) 6. calitatea mediului înconjurător (apă, aer, sol, biodiversitate, etc.) 7. calitatea inf