Cum implici tinerii cu adevărat? 5 lucruri pe care le caută tinerii în organizații

De multe ori ne întrebăm: cum îi atragem pe tineri în proiecte de voluntariat? Ce activitate să facem ca să vină? Ce premiu să oferim? Ce nume să punem pe afiș?

Dar, de fapt, tinerii nu vin pentru afișe. Vin când ceva din interiorul lor spune: „Aici mă simt bine. Aici contez.”

Din tot ce am observat în proiectele noastre, în ateliere, în conversații reale cu ei, un lucru e clar: căutăm cu toții, indiferent de vârstă, aceleași cinci lucruri. Tinerii nu sunt diferiți. Doar mai sinceri în nevoile lor.

1. Să fie văzuți

Nu doar prezenți în clasă/sală sau într-un tabel. Ci văzuți cu adevărat. Cu poveștile lor, cu trăirile, cu cine sunt dincolo de imagine. Când un copil sau tânăr e întrebat „Tu ce părere ai?”, se aprinde ceva în el. E văzut. Și, din acel moment, începe să se deschidă. Să conteze.

2. Să se simtă în siguranță

Asta înseamnă un spațiu unde pot fi sinceri. Unde pot greși fără rușine. Unde nimeni nu-i ridiculizează. E mare lucru să știi că poți spune ce simți, fără să ți se spună că exagerezi. Siguranța nu e un cadru, e o atmosferă. Și e esențială.

3. Să simtă că au un rost

Tinerii nu mai vor activități doar „ca să fie”. Vor sens. Vor să știe că ceea ce fac ajută pe cineva. Că participarea lor schimbă ceva, că ideea lor ajunge undeva. Când știu că munca lor contează, trag mai tare decât le-am putea cere vreodată.

4. Să fie conectați

Prietenii, relațiile, echipa, contează poate mai mult decât conținutul. Dacă simt că aparțin unui grup, că sunt acceptați, că sunt parte din ceva, rămân. E firesc. Nu vrem doar să facem proiecte bune, ci proiecte care leagă oamenii între ei.

5. Să creadă că se poate mai bine

Să simtă că merită să viseze. Că e loc de mai bine. Că nu sunt „blocați” într-o viață cu prea puține opțiuni. Aici e rolul nostru, să le arătăm prin exemple, prin rezultate, prin oameni, că e posibil. Speranța nu se predică. Se transmite.

Dacă într-un proiect atingem două din cele cinci nevoi, tinerii vin. Dacă atingem patru, rămân. Dacă le atingem pe toate, devin parte din proiect. Îl simt al lor. Îl duc mai departe. Îl multiplică.

Nu trebuie să inventăm roata. Trebuie să ascultăm. Să privim dincolo de comportamente. Să ne întrebăm: tânărul acesta e văzut? Se simte în siguranță? Are un rost? E conectat? Crede că poate mai mult?

De aici pornește tot. Restul vine firesc. Când ai grijă de aceste cinci lucruri, creezi spațiu pentru uman, iar umanul se exprimă, creează, se implică. Și atunci se întâmplă magia.