Voluntar în Grecia: 6 luni de voluntariat internațional

Introducere

1. Ce te-a determinat să pleci din România pentru a face voluntariat timp de 6 luni într-o grădiniță din Grecia? 

Mi-am dorit să particip într-un proiect ESC încă din liceu, însă am reușit abia șase ani mai târziu! După ce mi-am terminat studiile de licență, am vrut să călătoresc și să lucrez pentru o perioadă în străinătate și să experimentez altă cultură, iar atunci mi-am amintit de visul meu ESC din urmă cu mulți ani. Proiectul din Grecia, prin Organizația Orfeas, a fost printre primele care mi-au apărut atunci când căutam oportunități pe pagina ESC. Cum mi-a plăcut dintotdeauna să lucrez cu copiii și sunt un mare fan al Greciei și a limbii grecești, a fost oportunitatea perfectă! Le-am trimis CV-ul, am avut un interviu și, o lună mai târziu, eram deja în drum spre Xylokastro! Nu am avut nevoie de prea multă convingere ☺, iar această decizie s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune pe care le-am luat vreodată! 

2. Care a fost prima ta impresie despre Grecia când ai ajuns? A fost așa cum te așteptai? 

Deoarece sunt dintr-o țară balcanică și am mai călătorit înainte în Grecia, având și prieteni greci, nu am avut parte de un șoc cultural major. Cu excepția lipsei trecerilor de pietoni! Dar acum am devenit expertă în traversatul străzii cu mult curaj și... o rugăciune ☺. Prima mea impresie a fost că peisajele sunt pur și simplu su-per-be și că grecii întruchipează într-adevăr acel filotimo (φιλότιμο) care îi caracterizează atât de bine. M-au primit cu brațele deschise, mereu cu zâmbetul pe buze și cu o dorință sinceră de a crea legături frumoase și de a comunica (atât cât îmi permite mie greaca mea extrem de stâlcită ☺). Așadar, da, Grecia a fost exact cum mă așteptam și chiar mai mult decât atât! Viața la grădiniță 

3. Cum arată o zi obișnuită pentru tine la grădiniță? 

Fac naveta până la locul de muncă (o călătorie de aproximativ o oră, cu autobuzul și apoi cu bicicleta), așa că ziua mea începe la 6:30 dimineața. Uneori, cocoșul vecinului îmi ține loc de ceas deșteptător ☺. Dar am devenit destul de repede o persoană matinală și există ceva atât de liniștitor în atmosfera din Xylokastro la acea oră a dimineții (în afară de preaiubitul cocoș, desigur). Programul propriu zis începe în jurul orei 8:30 și se termină la 13:00, când trebuie să plec pentru a prinde autobuzul spre casă. Când ajung, sunt întâmpinată, înainte de toate, de o mulțime de glasuri atââât de drăgălașe care îmi spun καλημέρα! Apoi, aceleași glasuri îmi cer la unison îmbrățișări și, în același timp, sunt nerăbdătoare să-mi povestească câte-n lună și-n stele și să-mi arate noii lor adidași (și da, toate acestea se întâmplă în greacă ☺). Asta este partea mea preferată a zilei și ce aștept cu nerăbdare pe tot parcursul weekend-ului. După rutina de dimineață (care include adunarea în cerc, discuții despre planul zilei cu cei mici, dansuri și alte activități), luăm micul dejun. Bucătăreasa grădiniței este extraordinară și în fiecare zi am impresia că mănânc la restaurant, un bonus la care nu mă așteptam! După micul dejun, coordonatoarea mea îmi spune ce vom face în ziua respectivă, iar activitățile diferă în funcție de nevoile grădiniței. Îmi place atât de mult cât de dinamic este locul acesta de muncă; efectiv nu ai cum să te plictisești! Uneori colorez, decupez și lipesc un număr infinit de forme din carton pentru tot felul de proiecte de lucru manual. Alteori îi ajut pe copii la lecții (atunci când ei devin cei care colorează, decupează și lipesc ☺). În alte zile, pot ajuta chiar și cu activități administrative la calculator. Cel mai adesea fac zilnic câte puțin din toate acestea, plus, desigur, cât mai multă joacă alături de copii. După masa de prânz, ieșim de obicei afară și ajut la supravegherea copiilor. Acesta este partea din zi în care mă joc cel mai mult cu ei și când îmi spun povești amuzante sau chiar îmi cântă serenade ☺. Timpul trece foarte repede și, dintr-odată, trebuie să le spun că plec acasă - dar nu înainte de încă un joc rapid și câteva îmbrățișări! 

4. Cum gestionezi bariera lingvistică în relația cu copiii? 

La început a fost puțin mai complicat și m-am bazat foarte mult pe ajutorul educatoarelor. Am avut noroc să am o coordonatoare care vorbește foarte bine limba engleză. Totuși, vocabularul este destul de simplu și îl înveți destul de repede - cel puțin cuvintele de bază necesare pentru a înțelege când un copil are nevoie de ajutor sau vocabularul legat de mâncare. Ah, și culorile! Culorile le înveți în primele săptămâni fără niciun efort, pentru că sunt folosite la fiecare lecție. 

5. Care a fost cel mai frumos moment petrecut cu copiii până acum? Dar cea mai dificilă parte? 

Așa cum am spus și înainte, cel mai frumos moment este să-mi încep ziua fiind întâmpinată cu atâta bucurie de copii. Legătura pe care o putem crea cu ei este cu adevărat specială și se formează atât de ușor - copiii au nevoie doar să ne pese cu adevărat de ei și să fie ascultați, chiar dacă înțelegi doar jumătate din ceea ce îți spun ☺. Ah, și de multă joacă! Partea cea mai dificilă a fost faptul că nu îi pot înțelege mai bine din cauza barierei lingvistice. Am multe idei pe care nu le pot pune în practică tocmai din acest motiv. Totuși, fiecare zi în care înțeleg măcar câteva cuvinte în plus se simte ca o adevărată victorie! 

Viața de zi cu zi 

6. Care este cuvântul, mâncarea sau obiceiul grecesc preferat pe care l-ai adoptat de când locuiești aici? 

Nu știu dacă este neapărat un obicei grecesc, dar de când m-am mutat în Xylokastro am început să alerg. Există trasee minunate prin parc sau pe lângă mare, iar priveliștile sunt atât de frumoase încât fiecare alergare devine o experiență deosebită. În plus, văd mulți localnici alergând, așa că poate este și (puțin) un lucru specific grecilor! Mâncarea este extraordinară și m-am îndrăgostit iremediabil de iaurtul grecesc! Poți găsi produse proaspete la piață, iar meniul de la grădiniță este alcătuit mereu din rețete tradiționale grecești pe care le ador (și pe care intenționez să mi le notez înainte să plec). Cuvintele grecești preferate în această perioadă sunt ηλιοβασίλεμα (apus de soare), χαρά (bucurie) și, anticipativ, νοσταλγία (nostalgie). Și, bineînțeles, τα παιδιά, το παιδικό σταθμό και το ποδήλατο (copiii, grădinița și bicicleta)! 

7. Cum îți place experiența de a împărți locuința cu alți voluntari și cum îți petreci timpul liber în Grecia? 

Experiența de a împărți apartamentul cu alte persoane a fost una bună, deoarece am mai făcut acest lucru și înainte, inclusiv în perioada facultății, când am locuit la cămin. Ca de obicei, conviețuirea funcționează bine atunci când există comunicare clară, împărțirea echitabilă a responsabilităților și respect reciproc. Mă bucur că am găsit toate acestea aici, în Xylokastro. În plus, am întotdeauna pe cineva cu care să vorbesc atunci când am nevoie, indiferent dacă sunt fericită sau tristă - colegele mele de apartament sunt minunate! Ajung acasă în jurul orei 14:00, așa că îmi pot organiza restul zilei după propriul plac. Am suficient timp să lucrez la lucrarea mea de licență și să urmez cursurile TEFL, dar și să fac plimbări lungi sau alergări, să înot, să citesc lângă mare ori să îmbin pasiunea pentru fotografie cu explorarea orașului. De asemenea, avem lecții de limba greacă de două ori pe săptămână și evenimente organizate ocazional de Orfeas, în weekend. Toate sunt interesante și ne oferă ocazia să interacționăm și mai mult cu localnicii. Merg și la biserică duminica, iar asta s-a dovedit a fi o modalitate minunată de a vorbi cu oamenii, de a auzi mai multă greacă și de a lega prietenii cu câteva bunicuțe absolut adorabile ☺. 

Dezvoltare personală 

8. Cum crezi că această experiență ESC te schimbă ca persoană? 

Dezvoltarea care vine odată cu faptul că te afli singur într-o țară străină, fără să vorbești limba, este incomparabilă. Îți crește enorm încrederea de sine, întâlnești oameni care îți arată perspective diferite asupra vieții (precum celebrul σιγά-σιγά (tr: încet-încet) grecesc), înveți să te simți confortabil și când ești singur, în timp ce îți faci și mulți prieteni noi. Este o experiență intensă, dar care merită pe deplin. Atunci când le povestesc prietenilor mei despre experiența ESC, folosesc două concepte pentru a descrie modul în care m-a schimbat până acum: intenția paradoxală și congruența. Am venit în Grecia citind o carte de V. Frankl care explica primul concept și a fost incredibil să văd cum acesta a devenit chiar realitatea mea. Intenția asta paradoxală se referă la capacitatea noastră de a face lucruri care par dificile sau care ne sperie, tocmai prin a acționa în mod opus acestor sentimente. De exemplu, să vorbesc în greacă în autobuz sau în magazin, chiar dacă instinctul meu este să mă blochez sau să vorbesc în engleză. Sau, să ies la alergat chiar și atunci când simt că aș prefera să stau în casă. Și aproape întotdeauna sunt răsplătită cu cele mai superbe apusuri de soare! Congruența este un concept formulat de C. Rogers și se referă la capacitatea noastră de a rămâne fideli valorilor proprii, chiar și într-un context sau o cultură diferită. Pe scurt, este vorba despre a fi sincer cu tine însuți și despre a-ți alinia sentimentele și convingerile cu acțiunile. Pe mine acest concept m-a ajutat să gestionez momentele de FOMO care pot apărea uneori, mai ales că sunt o persoană 100% introvertită. Mi-a plăcut foarte mult faptul că a fi congruent nu înseamnă a fi rigid. Pot rămâne autentică și în același timp să mă deschid, încet-încet (σιγά-σιγά!), către experiențe noi, iar Grecia oferă atât de multe experiențe minunate de care merită să te bucuri. 

9. Ce sfat ai oferi cuiva de acasă care se gândește să participe la un proiect ESC? 

Pe scurt și la obiect, așa cum ar spune Nike: Just do it! (tr: pur și simplu fă-o!).

Teodora Ardelean realizează un stagiu de voluntariat, de șase luni în Grecia, prin programul Corpul European de Solidaritate, finanțat de Uniunea Europeană.