Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Ce start mai bun pentru o nouă săptămână decât o întâlnire productivă cu și despre dezbateri? Dar până să ajungem aici, totul a început când Mihaela a postat pe facebook un anunț în care liderul Asociației de Retorică, Dezbateri și Oratorie București a solicitat două persoane interesate de un mentorat online în ceea ce privește dezbaterea și tot ceea ce cuprinde ea. Cu dorința să îmi ocup timpul ”cu cap” , am răspuns afirmativ fără să ezit și împreună cu mine a făcut același pas și Alexandra Matache. După ce am făcut cunoștință cu Horia, mentorul nostru și arbitru al dezbaterilor realizate în cadrul programului Closer to Oxford, am dat startul sesiunii de mentorat cu o discuție online  unde am învățat ce este o dezbatere în adevăratul sens al cuvântului după care am stabilit o întâlnire într-o zi de duminică în Târgu-Frumos pentru a aprofunda mai bine lucrurile.              O dată cu explicațiile lui Horia, am pătruns puțin câte puțin în tainele argumentelor, contra argumentelor,

Palatul Cantacuzino, proprietate a unor stăpâni puternici din perioada medievală, Cantacuzinii și Roznovenii, unde se presupune că au copilărit cronicarii Miron Costin si Ion Neculce (datorită legăturilor de rudenie cu Iordache Cantacuzino) și posesiune a marelui istoric  Gheorghe Brătianu, ocupă un loc special in inimile pașcănenilor. Palatul Cantacuzino-Roznovanu-Brătianu, după numele celor care l-au administrat, a fost construit între anii 1640-1650 de marele vistiernic Iordache Cantacuzino. După o lungă perioadă în care acesta a fost stăpânitor asupra grandiosului domeniu, pe la 1812, palatul ajunge în posesia lui Iordache Rosetti Roznovanu, iar în secolul următor, trece în posesia familiei Brătianu de la care domeniul a fost expropriat. La început, palatul a fost construit și folosit ca loc de adăpost pentru vânătoare datorită construcției masive din lemn de stejar sau nuc, piatră de granit și alte materiale rezistente. Din construcția inițială nu a mai rămas decât foișorul, res

”Își au nu numai cărțile soarta lor, ci și orașele-ca purtătoare de istorie și viață spirituală”. ”Muzeul Municipal Pașcani”, un purtător de istorie la rîndul său,  a rezultat din urma unor numeroase cercetări realizate în zone ca Prisaca, Fântanele, Boşteni, Hârtoape, Dumbrava, Heci, Gura Bădiliţei, Ruginoasa, Topile, Gâşteşti, Tătăruşi, Valea Seacă, Moţca, Sodomeni. Dorința de a reuni într-un singur loc, urmările unui trecut tumultos al strămoșilor noștri, a trezit în locuitorii orașului Pașcani o speranță  că viața culturală și spirituală al acestui mic plai moldovean, nu va fi dată uitării.  În perioada de mult apusă, truda cercetătorilor a scos la iveală din numeroasele zone arheologice menționate mai sus, peste 2000 de obiecte de o valoare inestimabilă, cum ar fi  unelte și arme preistorice, vase din diferite culturi, monede de argint din 1402, fragmente osteologice de mamut provenite de pe valea Siretului, dar și obiecte de patrimoniu care se încadrează în domeniul etnografie

În perioada 16-25 iunie 2013 a avut loc un training de fotografie care a reunit în Târgu Frumos 18 tineri fotografi din 6 țări diferite cu scopul de a învăța mai multe despre arta fotografică, de a socializa cu persoane care proveneau din medii diferite și de a arăta cu ajutorul imaginilor lumea în care noi trăim, cu părți bune sau mai puțin bune.  Ce mă bucură pe mine cel mai mult este faptul că și orașul Pașcani s-a bucurat de prezența acestor tineri talentați și de interesul lor vădit de a duce la îndeplinire scopul proiectului: realizarea unei expoziții de fotografie cu imagini ce prezentau lucrurile frumoase, dar și  probleme ale oamenilor și ale comunității. Țelul lor a fost atins fără dar și poate pentru că au muncit zilnic până la ore târzii în noapte și au arătat că există pasiune, mai mult decât suport tehnic , în tot ceea ce ei au făcut.  Cum am ajuns eu să vorbesc despre ei fără să le fi fost alături în toate cele 10 zile? Simplu! Fiind prezenți în Paș

Un roman cu o intrigă puternică care prezintă în splendoarea societății rusești aristocrate, teme legate de viața, iubire, politică, trădare, onoare, destin și  credință. Deși de-a lungul cărții se prezintă viața mai multor familii și a mai multor personaje, piesa principală este Anna Karenina, o femeie frumoasă, care dezamăgită de nefericirea pe care o trăia alături de soțul ei, se hotărăște să caute dragostea ce-i lipsea în brațele altui bărbat. Datorită acestui fapt, aceasta apare nu numai în ochii societății, dar și în ochii majorității cititorilor, o femeie lipsită de onoare și demnă de dispreț.  Personal, am ales să nu o judec și să iau faptele Annei, ca un mijloc de a evita o viață care se anunța a fi ratată. Însă finalul poveștii, m-a determinat să cred că nefericirea naște nefericire, iar alegerile făcute în momente de disperare și descumpănire, pot fi dintre cele mai fatale. Recomand cu căldură acest roman plin de personaje simandicoase din spuma societății de atunci, care

Un film puțin mediatizat dar care merită adus în atenția fiecăruia dintre noi. Nu găsim în el povestea clasică a  unui personaj care după studii, își găsește marea iubire și împreună trec prin nenumărate încercări ca într-un final să se căsătorescă, ci e povestea unui tânăr care după studii,  își arde toate bunurile și pleacă în lume fără să lase nici o urmă.  După ce timp de 2 ani a colindat tărâmuri necunoscute întâlnind în drumul lui fericire, dezamăgire, iubire, frică , speranță, îl găsim la capătul aventurii sale în mijlocul unei păduri din Alaska dându-și ultima suflare din cauza unei plante otrăvitoare pe care o mâncase.  Ceea ce mi-a rămas întipărit în minte a fost faptul că tânărul a plecat din această lume fără regrete și dezamăgiri deoarece de-a lungul celor 2 ani de călătorie și eliberare, a întâlnit în drumul său oameni, fapte, locuri care l-au făcut nespus de fericit.  Emoțiile pe care le transmite personajul și povestea, fac ca la sfârșitul vizionării filmului să tragi

Cu toții știm că rețeaua de socializare Facebook, a ajuns într-un timp foarte scurt să pună stăpânire pe timpul oamenilor și să creeze într-un timp la fel de scurt, o  dependență din ce în ce mai acută. Orice am spune despre el, nu putem nega faptul că a fost o idee bună, drept pentru care s-a realizat această ecranizare care surprinde  geneza Facebookului și dezvoltarea lui la inițiativa tânărului Mark Zuckerberg.  Ceea ce m-a fascinat în legătură cu acest film, a fost precizia cu care tânărul student la Harvard acționa în ale tehnologiei dar și complexitatea acțiunii astfel încât am putut observa de cât talent și de cît tupeu a fost  nevoie pentru a duce la capăt un plan ce părea că nu va avea succes inițial. Scris de Alexandra Muscalu

O ecranizare, din punctul meu de vedere de succes,  care pune în scenă viața tumultoasă a unui profesor  suplinitor, Henry  Barthes (Adrien Brody ), care încearcă să se detașeze de tot ceea ce este în jurul lui dar care reprezintă într-un final, punctul de sprijin și salvarea elevilor cu mari probleme de comportament din școala în care acesta predă.  Deși încercarea lui de a se menține departe de relații interpersonale sau de orice fel, era una stăruitoare, acesta creează în cele din urmă o legătură aparte cu o prostituată, o profesoară  și o elevă din clasa lui, rezultatele finale dovedindu-se a fi împărțite între tristețe și bucuria unui nou început. Un film trist dar cu o urmă de speranță în el pentru că finalul poveștii aduce în scenă majoritatea elevilor cărora li s-a schimbat viziunea despre viață, prostituata care este adusă pe calea cea bună și detașamentul prin care profesorul Henry a ales să-și clădească viața, o alegere corectă dar în același timp, egoistă. Scris de Alex

”Deschide ziarul în fiecare zi a săptămânii și vei găsi o relatare de undeva dintr-un colț al lumii despre cineva care a fost închis, torturat sau executat din cauză că opiniile sau religia sa sunt inacceptabile pentru guvernul lui. Sunt câteva milioane de astfel de oameni în lume - nu toți fiind în spatele Cortinei de Fier sau de Bambus - iar numărul lor crește constant. Citind lucrul ăsta te vei simți copleșit de neputință. Dar dacă toate aceste sentimente ar putea fi unite într-o acțiune comună, probabil că am avea rezultate concrete.” The Forgotten Prisoners, Peter Benenson, 1961, The Observer, Londra Cu acest citat a început agenda cursului de Lobby și Advocacy și tot cu acest citat a început și procesul meu de acumulare a unor noi și nebănuite cunoștințe în ceea ce privește ”lupta” cu organele legii.  În luna mai a anului 2013, am participat împreună cu alte 19 persoane la un curs de formare care s-a desfășurat în Predeal, județul Brașov în cadrul Săptămânii Europe

Muzica... muzica bună, muzica pentru cei care aud nu numai cu urechile, ci şi cu sufletul este muzica clasică care poate fi descrisă astfel: terapie pentru suflet şi minte. Rock, pop, rap-genuri muzicale cool şi la modă. Dar muzica clasică? E pentru oameni demodaţi... cel puţin asta ar spune majoritatea tinerilor dacă ar fi întrebaţi. Ei empatizează mult mai bine cu repetiţia bassului la nesfârşit care invadează discotecile şi cluburile şi uită de intensitatea sentimentelor care ţi-o poate oferi armoniile unei partituri de muzică simfonică. Iată 3 dintre cele mai importante motive pentru care cred că este mai mult decât benefic să ascultăm muzică clasică de câte ori simţim nevoia: 1. Muzica simfonică “te face mai deştept”. Deşi muzica clasică nu măreşte literalmente creierul tău sau te transformă într-un Einstein peste noapte, ea reîmprospătează şi ordonează structura capacităţii tale mintale. Muzica rock este tare şi repetitivă, emoţiile emanate fiind de nelinişt