Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

De la ultimul meu articol, s-au mai scurs două luni pline de activităţi în Sicilia. Un lucru pe care l-am auzit foarte des în această perioadă, a fost că sunt o persoană curajoasă pentru că am decis să iau parte la o așa experienţă, la doar 18 ani. Pentru mine nu a fost curaj, a fost o decizie bine calculată şi o dorinţă de a explora, pe care am avut-o încă de când am aflat pentru prima oară de Corpul European de Solidaritate. O recomandare pe care o fac de fiecare dată când am ocazia să facilitez atelierul despre proiectele Uniunii Europene, este că fiecare decizie trebuie să fie bine documentată. Până în momentul în care am ajuns să fac voluntariat în Palermo, au existat luni de zile în care am căutat proiectul potrivit mie, luni în care am avut interviuri cu diverse organizaţii din Europa, ca în cele din urmă să aleg primul proiect pentru care am aplicat. Acest proiect e ca o carte deschisă, iar eu vreau să îi descopăr fiecare capitol. Ceea ce îmi place cel mai mult a

I arrived in Târgu Frumos on 17 August. I was very scared of living in a totally different place, with new people but as soon as I entered our home I felt very peaceful and calm. By knowing the other volunteers I found really amazing people with whom sharing experiences, thoughts, and feelings even if our English was not very good. During the first days, we explored the town and its surroundings: the first things I noticed were the beauty of nature and landscapes, and the kindness of people and local volunteers.   In particular, the Cucuteni museum and the exhibition of the Human symposium were really inspiring for me because they made me think about the importance that art has now and always had for humans. After that, we started working on our first workshop about folklore. I was worried about not being able to do it but we put a lot of effort into it and in the end, I was proud of the result and it was a great experience. In the next weeks, we facilitated activities about Cucuteni a

Hey you, I’m Yavuzhan Gumus from Turkiye. I’m a visual art teacher and also a sculptor. It's been a month since I arrived in Târgu Frumos, this town is more beautiful than I could have imagined, it is full of nature and is very peaceful.   We participated in a lot of activities but my favorites were the events at Sturdza Palace in Miclăușeni and the Human Symposium of Ionela Mihuleac, from Cucuteni.   At Miclăușeni castle, in the ''Journey to 1900'' event, I got the role of Prince George and I did a ceramic workshop on the topic of the Cucuteni civilization. We needed to diversify our approach because the people didn’t know much about the Cucuteni civilization. So besides ceramic, we had music, and drawing workshops. Non-formal education helps people to remember better and learn faster. Doing a workshop in a castle made me feel a connection with the history of Romania.   During my first month, I met some very kind people who have always helped me when I needed it, a

A month has passed since I started my voluntary adventure, I still remember the moment when I applied for the project and all my expectations. I arrived at Târgu Frumos on August 17, and I was met by Mihaela and Federica at the train station. That was when all my fears disappeared. The place and the people made me feel very safe and at home. When I arrived at the Super Tineri (ASIRYS) Center I met another colleague, Yavuzhan. Firstly, I have spent the past several weeks meeting and learning more about my colleagues' countries and traditions. Immediately we became good friends and began to understand the Arts Lab 4.0 project, the idea of the alternative museums of Folklore, Cucuteni, Jewish Memorial Open Museum, and Roma Museum. Secondly, we started our class on the Romanian language and visit more places near our town, Iaşi, Suceava, and Piatra Neamţ. Sharing this time with my colleagues and the other local volunteers and our new friends, Alexandra and Elena were really amazing. Th

Mi-am promis că voi face un rezumat după fiecare lună petrecută în Finlanda, însă nu am reușit. Șase luni deja au zburat, iar eu încă simt că m-am mutat în Helsinki acum o săptămână. În același timp, am senzația că au trecut șase ani, și este un sentiment ciudat, fiindcă timpul pare să se scurgă în mod diferit pentru mine. S-au întâmplat atât de multe în aceste șase luni, încât nu mi le mai amintesc pe toate, așa că trebuie să mă uit în galeria telefonului, să văd ce poze am făcut, prin ce locuri am trecut, și ce oameni am întâlnit. Am avut ocazia să-mi exersez abilitățile de lider organizând și facilitând training-uri de on-arrival pentru câteva grupuri de voluntari internaționali. Probabil asta a fost partea mea preferată, pentru că am întâlnit peste 50 de voluntari din toată Europa în mai puțin de două luni. Am avut contact și cu comunitatea locală, prin intermediul unor evenimente și festivaluri unde ne-am promovat proiectele, încurajând tinerii să participe în mobilități internați