Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Odată ajunși în Băiceni, pășim entuziasmați pe un covor mare și alb de zapadă cât vedem cu ochii, de jur împrejur. Peisaj pitoresc, liniștit, amorțit, cu o sanie trasă de un cal cu clopoței zgomotoși în ham, un tânăr băiat cu skiurile în spate făcând drumuri înainte și înapoi preț de câteva ore pentru a se distra, oameni care salută și se încumetă a oferi un pahar de vin ori își oferă ajutorul necondiționat pentru vremurile viitoare când ne vom întoarce. Fumul iese din hornurile caselor, oamenii stau la gura sobei și se cuibăresc în căldura căminului lor, cu gândul la cei de aici sau de departe. Din fumul trecutului și a memoriilor îndepărtate șterse de vreme, aflăm din gura unui sătean în vârstă, istoria pe scurt a locului unde își are temelia Muzeul Experienţial. Cândva casă pentru cineva, care din diverse motive, întamplări sau timp, a ajuns să fie, de un timp, un loc sacru și memorabil pentru voluntarii Super Tineri Asirys, de aici sau din afara României, un loc în care, ami

Nickname: Treasure City (orașul comoară) Orașul în sine, un loc liniștit, de modă veche, încărcat cu istorie și cultură, se străduiește prin potențialul modern și neconvențional să anime atmosfera urbană cu evenimente, viața de noapte, prin parcurile, cafenele, restaurantele, muzeele, câteva din elementele care constituie identitatea sa. Acest oraș veșnic tânăr, oamenii calzi, „casa departe de casă”, ajunge să cucerească și devine locul unde își pun speranța mulți tineri cu gândul că visele lor vor deveni realitate și că, vor contribui la dezvoltarea orașului ospitalier. Cei care caută aici refugiu chiar și pentru câteva zile se îndrăgostesc iremediabil.  De ce Cluj ? Cu mare curiozitate și o listă lungă cu locuri de văzut neapărat, am plecat spre acest oraș cunoscut pentru îmbinarea vechiului cu noul, pentru istoria locală întâlnită la orice pas și noutăți. Accesibilitatea la orice punct de interes prin consultarea unui info point ca vă va oferi gratuit pliante și informații. Mi-

Păstrat aproape în mod miraculos până la sfârşitul veacului al XX-lea ca veşmânt de sărbătoare şi de ceremonial, costumul popular românesc reprezintă un important mijloc de afirmare a individului în comunitate şi de recunoaştere a identităţii sale culturale. Forma tradiţională a principalelor categorii de piese ce compun ansamblurile de port femeiesc şi bărbătesc, întâlnite astăzi tot mai rar în satele româneşti, dar păstrate cu grijă în muzeele etnografice şi colecţiile de artă populară, conservă elementele definitorii ale structurii arhaice – dacice şi ilire – a cămăşilor, catrinţelor, fotelor, iţarilor, cojoacelor, sumanelor , căciulilor, maramelor şi opincilor purtate generaţii la rând, de moşii şi strămoşii noştri. Privite cu atenţie, ori de câte ori le descoperim în lăzile de zestre ale bunicilor sau în expoziţii, costumele populare reţin atenţia. Pentru cine este familiarizat cu limbajul formelor sale plastico-decorative, costumul popular are capacitatea de a comunica mul

Adevărata “carte de identitate” pentru locuitorii diferitelor zone geografice ale României, costumul popular tradiţional s-a constituit în urma unui îndelungat proces de creaţie . Nenumărate vestigii arheologice, documente istorice, lingvistice şi etnografice atestă continuitatea , de-a lungul veacurilor , a formelor de cultură şi civilizaţie ale românilor şi strămoşilor acestora în spaţiul carpato-danubiano-pontic.  Cele mai vechi mărturii despre costum datează din perioada neolitică şi epoca bronzului . Desenele geometrice de pe corpul unor idoli de lut –Venus de la Craiova şi figurinele descoperite în necropola de la Cârna, Oltenia – au fost interpretate de reputaţi specialişti, precum Al. Tzigara-Samurcaş şi Vladimir Dumitrescu, ca fiind posibile ornamente de pe veşmintele acelor vremuri. Acelaşi lucru se poate spune şi despre figurinele descoperite mai recent, care aparţin culturii Gârla Mare (1600 – 1150 î Ch), jud. Mehedinţi, Oltenia.   Alte mărturii iconografice referito