Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Ultima oară când ne-am văzut într-un grup mare, a fost fix cu o zi înainte de a pleca spre Bucureşti, la un training pe democraţie participativă. De data aceasta întâlnirea voluntarilor a avut loc în Paşcani – locul unde ASIRYS s-a lansat de mai puţin de un an. Am ales strategic locaţia: o pizzerie liniştită, cu prize, fără prea mult fum de ţigară…    Ne plac şedinţele în locuri publice pentru că e o modalitate ingenioasă de a promova voluntariatul, proiectele de tineret, acţiunea, pe noi. Ca să înţelegeţi, vă invit să facem un exerciţiu de imaginaţie. Vizualizaţi un grup de 10 persoane, într-un bar-pizzerie,  care trebuie să lucreze la 5 proiecte simultan,  la aceeaşi masă, improvizată din alte 3 mai mici...  4-5 laptopuri, agende, pixuri, multe ceaiuri şi evident, tot felul de discuţii.  De obicei tinerii de la mesele vecine, care poate că au epuizat toate subiectele de discuţie şi se uită pe pereţi, ne observă! Unii se uită ciudat, altora le citeşti pe feţe semnul de într

Continui şi eu şirul pasiunilor consemnate aici amintind de propria mea pasiune... cărţile. Tocmai am terminat „Zahei Orbul” de Voiculescu, o carte fascinantă faţă de care... mă plec. Mă simt din nou, ca de fiecare dată, ca un butoi plin cu apă de ploaie cu care bunica, la ţară, spăla rufele pe vremuri, înainte să apară şi pe la ea maşina de spălat cu „Ariel”, „Tide” şi altele. Mă simt ca un butoi plin, umplut de o ploaie torenţială, de vară... de parcă aş mai fi trăit încă o viaţă în cele câteva ore în care m-am pierdut lecturii. Iar dacă se simte o undă de amărăciune în ceea ce spun şi fac, este amărăciunea, frustrarea lui Zahei, orbul... care a căutat îndelung să-şi găsească vederile. A colindat pe la biserici, vraci, vrăjitoare, la crâşme infame. Dacă mă veţi întreba dacă le-a găsit, nu voi şti să vă răspund. Probabil că nu! Cert e că l-am lăsat îngenunchiat în faţa altarului, într-o biserică veche şi părăsită, poate şi de Însuşi Dumnezeu, cu binefăcătorul lui paralitic şi mort de

Muzica... muzica bună, muzica pentru cei care aud nu numai cu urechile, ci şi cu sufletul este muzica clasică care poate fi descrisă astfel: terapie pentru suflet şi minte. Rock, pop, rap-genuri muzicale cool şi la modă. Dar muzica clasică? E pentru oameni demodaţi... cel puţin asta ar spune majoritatea tinerilor dacă ar fi întrebaţi. Ei empatizează mult mai bine cu repetiţia bassului la nesfârşit care invadează discotecile şi cluburile şi uită de intensitatea sentimentelor care ţi-o poate oferi armoniile unei partituri de muzică simfonică. Iată 3 dintre cele mai importante motive pentru care cred că este mai mult decât benefic să ascultăm muzică clasică de câte ori simţim nevoia: 1. Muzica simfonică “te face mai deştept”. Deşi muzica clasică nu măreşte literalmente creierul tău sau te transformă într-un Einstein peste noapte, ea reîmprospătează şi ordonează structura capacităţii tale mintale. Muzica rock este tare şi repetitivă, emoţiile emanate fiind de nelinişt

Pe la trainingurile în care am fost, nu de puţine ori am tot primit la final, resurse. Caiete întregi de notiţe, broşuri, cd-uri, cărţi, etc... Credem că a venit momentul să le "scoatem la lumină", cu siguranţă toate informaţiile le vor fi utile voluntarilor de peste tot şi mai ales celor din  SUPER TINERI .  Răsfoind prin materialele mai sus-amintite, am găsit un articol intitulat "cadou". L-am deschis şi e într-adevăr un cadou, de folos mai ales pentru cineva care e la început de drum în domeniul lucrului cu tineretul. O să-l postăm aici, aşa cum l-am găsit! Am centralizat pentru voi câteva resurse online pe categorii. Sunt resurse pe care le-am testat personal în urma incursiunilor mele acerbe, de câţiva ani buni, în educaţia non-formala cât şi primite de la alte persoane (colegi formatori, cursanţi, oameni puri şi simplu etc) care înţeleg importanţa diseminării de informaţii în idea că într-o zi vor vor fi de folos cuiva, cumva, undeva. Nu promit c

A Canadian’s Observations on Romania  Gelaine Santiago At the end of June, it will be almost 2 months since I first arrived in Romania and began my internship. Despite my 4 years in AIESEC and the travel preparation beforehand – mainly consisting of hours spent on Google and Wikipedia, reading about Romanian culture, language, politics, education, and all things Eastern European – life in Romania has been much more challenging, confusing, frustrating, and more amazing than I could ever have expected. First things first – what am I actually doing in Romania?  I came here with AIESEC’s Global Community Development Programme (GCDP) and I am working at a non-profit organization called Super Tineri ASIRYS. ASIRYS has largely operated out of the small town of Tirgu Frumos since 2008, and has recently expanded its operations into Pascani. As the Director of Organizational Development, I am largely responsible for establishing the new chapter of the NGO,  and essentially restr

Larisa Zugravu împreună cu Mihaela Filip şi Conelia Doleanu pregătesc un proiect de schimburi de tineri, pentru termenul limită 1 februarie, proiect dedicat tinerilor cu dizabilităţi de la Şcoala Specială Trinitas. Pentru că nu e prima dată când dezvoltăm un astfel de proiect, primul fiind "Journey in my special world", proiect scris şi coordonat de Larisa, vă propunem o poezie care oferă o imagine a filozofiei şi muncii făcute cu tineri vulnerabili. Există o gaură în trotuarul meu                                                                        Porţia Nelson Merg pe stradă în jos. Există o gaură adâncă în trotuar Cad în ea. Sunt pierdut... sunt fără ajutor. Nu este vina mea. Îmi ia o veşnicie să găsesc o cale să ies. Merg pe stradă în jos. Există o gaură adâncă în trotuar. Mă prefac că nu o văd. Cad în ea din nou. Nu pot să cred că sunt din nou în acelaşi loc Dar... nu este vina mea. Încă îmi ia o veşnicie să ies afară. Merg pe st

Motto:”Investeşte în tine azi, ca să  devii  povestea de success a zilei de  mâine!” Mark Twain spunea mai demult că paradoxul vieţii constă în faptul că în prima jumătate ai puterea să faci orice vrei, dar nu ai şi înţelepciunea necesară, iar în a doua jumatate ai înţelepciunea, dar nu mai ai puterea să faci ceea ce iţi doreşti. Şi, din păcate, trebuie să îi dăm dreptate. Dar asta nu înseamnă că suntem condamnaţi ireversibil la o soartă crudă. Bineînţeles că şi înţelepciunea, şi încrederea, şi maturitatea asumării propriilor fapte pot fi dobândite înainte ca noi să îmbătrânim şi să ne aflăm în imposibilitatea fizică de a mai face ceva. Dar pentru asta e nevoie de implicare, de acţiune, de dorinţă. Taina tinereţii nu stă în puterea de a face orice, ci în puterea credinţei ca POŢI  face orice, că înnoieşti mereu lumea… şi poate asta şi faci... eşti stăpân pe tine şi pe ea... Nu aş vrea ca aceste gânduri ale mele să devină o “instigare la cultură” ca cea a Paraziţilor, ci

Da, cum spuneam într-un alt articol pe blog, pentru deadlineul 1 februarie, pregătim 6 proiecte internaţionale. Pentru că avem mulţi voluntari, la primul lor proiect, am considerat că o listă de verificare a unui proiect de schimb de tineret, ne va ajuta să dezvoltăm proiecte de succes!  Identificarea şi planificarea proiectului Ideea, schiţa proiectului şi ţările implicate, alegerea partenerilor, materiale pregătitoare. Selectarea şi întâlnirea echipei de lideri Planificarea întâlnirii, detalii practice şi pedagogice ale programului, planificarea şi împărţirea muncii, selectarea locului de desfăşurare a schimbului, strângerea fondurilor, alegerea specialiştilor/experţilor, etc. Implementarea activităţilor Întâmpinarea, cazarea şi instalarea, prezentarea programului, a liderilor şi a participanţilor, aşteptări, lista participanţilor, confirmarea aranjamentelor de călătorie, rambursarea cheltuielilor acceptate, distribuirea materialelor, evaluare şi concluzii, planuri