Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Dornică să aflu cât mai multe despre activitatea de pe parcursul anilor de existenţă a acestui club, am decis să-i iau un interviu domnului Grebinişan, director în cadrul acestei instituţii. Dumnealui mi-a dezvăluit mici secrete de succes în afaceri şi mi-a transmis un mesaj: " Dacă vrei să ai ce n-ai avut, fă ce n-ai făcut ". Mai multe decoperiţi în acest interviu! A.C: Pentru început, ne puteţi spune cum şi când aţi început activitatea? Care sunt elementele ce vă determină să continuaţi? R.G:   Am venit din Năsăud şi am început prin a lucra 6 ani la Centrul Şcolar, în prezent Şcoala nr. 33, iar din 1990 mi-am început activitatea în cadrul clubului la cercul "Protecţia mediului". Apoi, în 1991 am fost numit în funcţia de director cu o întrerupere de 4 ani. La început, ca orice alt profesor, vroiam să fac din copii, mici biologi, dar mi-am dat seama că unii nu au această capacitate şi m-am bazat pe împăiere, realizând chiar şi un muzeu. Am făcut excursii, c

Viaţa se măsoară în „de câte ori te ridici” şi nu „de câte ori cazi”. De o fineţe şi o căldură sufletească demne de admirat, domnul profesor Claudiu Popa, profesor la Şcoala „Garabet Ibrăileanu”, a acceptat amabil propunerea de a răspunde la întrebările de mai jos. Şi la momentul stabilit pentru interviu, mă întâmpină zâmbind în uşa cabinetului: „Te aşteptam!”. În pofida timpului limitat, dumnealui, vădit emoţionat, a ascultat cu atenţie fiecare întrebare şi mi-a răspuns, pe îndelete, cu toată sinceritatea care îl caracterizează. Deşi am avut onoarea de a-l avea ca profesor de istorie timp de 4 ani, m-a surprins încă o dată cu spiritul liber şi tânăr de care dă dovadă, dar mai ales cu principiile sănătoase de viaţă care l-au condus spre reuşita de a fi un SUPEROm. Alexandra Matache : Până nu demult vă puneam întrebări ca elevă la ora de istorie. Lucrurile s-au schimbat şi acum am venit la dvs. să-mi oferiţi un întreg interviu. Cum vă simţiţi în această postură de intervievat c

Câţi dintre noi ştiu că domnul profesor de geografie Ion Alexa Angheluş a publicat o lucrare intitulată " Geografia zonei oraşului Târgu-Frumos "? Nici eu nu ştiam până acum ceva timp, când am decis să aflu cât mai multe despre cartea dumnealui şi nu numai. D.D.: Ce ne puteţi spune despre cartea dumneavoastră? I.A.A.:   Lucrarea intitulată “Geografia zonei oraşului Tîrgu Frumos” este rezultatul unei documentări ce a durat 2 ani, timp în care a fost parcursă o etapă de culegere a datelor privind obţinerea indicatorilor demografici, economici sau fizico-geografici, o etapă de observaţie directă asupra componentelor naturale sau antropice din zona oraşului, urmând, la final, în baza documentării menţionate, o etapă de interpretare a datelor şi a probelor prelevate. D.D.: Ce dificultăţi aţi întâmpinat în scrierea şi editarea cărţii? I.A.A.:   Consider că lucrarea a fost scrisă şi editată fără a întâmpina probleme deosebite, în sensul în care instituţiile cu care am col

Ora de economie... primesc un mesaj, iar pe furiş mă uit să văd de la cine e şi ce scrie... - Horaţiu Mălăele vine azi la Primărie pentru o conferinţă! - Nu pot rata asta! Vin negreşit! “Eu ştiam că sunt un chior/ Chiar în rouă, dimineaţa, Dar nu am spus-o tuturor ca să nu îmi amărăsc viaţa. Ochii mari să îi casc aşa şi să îi ţin cu mâna bine, Sunt un orb în faţa ta, care uite vezi prin mine ce e rău şi ce e bine...” În sfârşit am avut ocazia să întâlnesc una dintre persoanele valoroase ale României şi pe care o admir. În primul rând, să fac o mică prezentare a actorului pentru cei care nu îl cunosc. S-a născut în Târgu-Jiu, pe 1 august 1952, este un actor, regizor, caricaturist şi scriitor român. Este un interpret consacrat de comedie, personajele sale sunt realizate în maniera îmbinării bufoneriei şi a comicului absurd, cu întregul subtext tragic al acestuia. "Slugă la doi stăpâni", "Operă de trei parale", ”Sinucigaşul”, ”Mincinosul”, ”Măscăriciul”, ”Pădu

“Nu avem de ales decât între adevăruri irespirabile şi amăgiri salvatoare. Doar adevărurile ce nu te lasă să trăieşti merită numele de adevăr.” Trăim în era internetului, a “sfântului televizor”, în era în care cei mai mulţi dintre tineri îşi găsesc eroii sau chiar modelul pe care doresc să îl urmeze în viaţă, în emisiunile de scandal de la ore târzii. Eu încă îmi găsesc eroii în cărţi şi, surprinzător sau nu, persoana pe care o apreciez cel mai mult este domnul profesor Traian Vasile, un om în adevăratul sens al cuvântului, ale cărui răspunsuri la acest interviu au fost pe măsura aşteptărilor. L.M.: Sunteţi un profesor foarte apreciat în liceul nostru. Îmi puteţi spune ce v-a determinat să alegeţi această meserie? T.V.: Am visat în copilărie să pilotez supersonice. M-am imaginat colonizând planete îndepărtate sau lucrând pentru agenţii de spionaj. Am visat în adolescenţă să cuceresc imperii. M-am văzut făcând descoperiri ştiinţifice revoluţionare, întemeind religii, descifr

Fac abstracţie de orice sărbătoare împrumutată, furată sau orice formă de însuşire ilegală. Vă puteţi imagina şi încerc să primesc ceea ce mi-a fost dat să trăiesc fără a cunoaşte înţelesul pe moment, să mulţumesc pentru ce mi-a fost dat să descopăr şi să nu-mi făuresc idoli în circumstanţe ce-şi pierd înţelesul prin pompoşenia unor fapte fără investiţii spirituale. Deşi mi-e imposibil să nu remac briza festivă ce-mi irită ochii de atât roşu şi care mă sufocă cu prea multă iubire manifestată la minut, nu pot trece peste magnitudinea fundelor şi sclipiciul sinistru ce asfixiază gingăşia intenţiilor şi peste gigantismul inimilor de pluş ce-mi stârneşte o dubioasă spaimă de superficialitate. Am să te iubesc astăzi şi mâine şi oricât va fi nevoie să-mi dovedesc că pot iubi pe cineva mai presus de propria-mi voinţă, fără zorzoane şi artificii, fără să-ţi dedic zile în care să te umplu de cadouri doar că aşa ne-a programat sistemul de marketing importat. Am să mă bucur de fiecare ge

Precum spunea unul dintre cititorii acestui portal (Căpcăunul, mulţumim, domnule!), indiferent de anomaliile existente “domnii şi doamnele Trandafir” vor continua să inspire încredere şi siguranţă, să antreneze setea pentru studiu, pentru frumos. Sunt dascălii care îşi fac datoria şi, chiar, mai mult de atât, se dăruiesc cu totul activităţii pe care o desfăşoară zilnic, la catedră, mai mult voluntar, decât plătiţi. Lăsându-şi problemele chiar în pragul şcolii pentru a-i aştepta cuminţi până la finalul orelor, zâmbesc îngăduitor indiferent de situaţie; conştientizează că seriozitatea şi profesionalismul lor (cu tot respectul,... dumnealor) îşi lasă amprenta peste caracterul elevilor de azi, ceea ce se va reflecta în conduita adulţilor de mâine. Astfel de profesori transformă orice oră, chiar şi de matematică, chimie etc. într-o poveste. Sunt oamenii care spun poveşti, deşi învăţăturile lor sunt reale şi realiste, departe de ficţiune, imaginaţie. Motivează această manieră astfel &qu