Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Andreea participated between 19-26 august, in the youth exchange: “It's not over till it's over”, organized in Turkey, Kırşehir (Cappodocia), in which our organization was partner. This article is her testimonial regarding the project!   And we’re off to... Turkey, to participate in a youth project about First Aid. The road was long but it wasn't boring at all. Istanbul Ataturk Airport has a huge line until you get to passport control As we passed, one face attract my attention. After the girl passed by us four times, the 5th time I asked her if she was also going with SUPER TINERI in a project in Turkey, because she looked familiar. Lucky me, her answer was yes, and so, another Romanian member joined me and Ioana. After 30 minutes the boys also came, and we were trying to find our guide, but that was almost impossible because there were a lot of people who were waiting for somebody. At one point, I don’t know how and why, the Czech people (I think they have specia

Ioana participated between 19-26 august, in the youth exchange: “It's not over till it's over”, organized in  Turkey, Kırşehir (Cappodocia), in which our organization was partner. This article is her testimonial regarding the project!  An interesting project can only gather great people, so the extraordinary experience was inevitable. Through this project, the Asirys Association has not only offered us vital information about the correct first aid techniques, but it has helped us develop in an intercultural environment.  We knew from the beginning that we only have one week together, so we had to take advantage of our time. Our Turkish hosts started with some games meant to make us know each other better, but it was almost impossible to memorize 40 new weird names (although we had no problem with the two Czech guys named Tom and Jerry, for obvious reasons). Anyway, we managed to find some nicknames and we solved the problem.  As human beings, we had to spend

Proiectul EURO-SPORTSMATIC a reuşit să îmbine într-un mod plăcut activităţile propuse cu cele de socializare şi integrare. Astfel, prima jumătate a fiecărei zile a fost dedicată activităţilor legate de organizarea unui ONG şi de probleme în ceea ce priveşte desfăşurarea competiţiilor sportive în lume sau de practicarea unui stil de viaţă sănătos, urmând ca a doua jumătate a zilei să fie folosită cunoaşterii culturii a câte două din ţările participante la proiect. Un exerciţiu foarte bun a fost cel care a presupus să ne punem în pielea unui preşedinte de asociaţie care trebuie să găsească toate soluţiile legate de: organizarea interioară, recrutare de noi membri, metode de promovare, metode de stimulare a membrilor deja existenţi, dezvoltarea afacerii în timp şi chiar probleme de etică muncii. Grupul, deşi foarte eterogen, s-a unit foarte bine, atât datorită dorinţei tuturor de a se integra şi a conlucra, cât şi datorită faptului că fiecare exerciţiu propus a început prin î

Prima mea vizită înafara graniţelor României a fost în Turcia, undeva pe coasta opusă a litoralului nostru etalon, al Mării Negre, într-un orăşel numit Bulankak. Toată povestea primei mele călătorii a început într-o zi de vineri, cu cinci zile înaintea avionului, când, am văzut că este un loc liber în proiect. S-a întâmplat atât de rapid, încât abia când am ajuns înapoi acasă, în Vaslui, şi am simţit diferenţele, am realizat că eu am fost într-un alt loc înafară de cel al meleagurilor noastre mioritice. O altă consecinţă a spontaneităţii a fost aceea că nu am avut timp să îmi construiesc un set de aşteptări, deci nu aş fi avut nicio dezamăgire dacă nu m-ar fi încântat locul, persoanele, şi aşa mai departe. Şi totuşi, am plecat din Turcia cu un gust mai dulce decât mierea trecută prin zahăr, oboseala neavând loc printre gândurile mele. Probabil dacă aş fi avut aşteptări ar fi fost întrecute la pas de realitate. Am plecat din România cu un vid în ceea ce priveşte pachetul me

„Să călătorești nu e niciodată o chestiune de bani, ci de curaj. Am petrecut o mare parte din viață colindând lumea ca un hippy: ce bani aveam eu atunci? De nici un fel. Abia îmi ajungeau să plătesc biletul, dar cred că au fost cei mai frumoși ani ai tinereții mele - deși mâncam sponci, dormeam prin gări, nu puteam să comunic din cauza limbii și depindeam de alții ca să găsesc un loc unde să trag peste noapte. După mult timp petrecut pe șosele, auzind o limbă pe care nu o înțelegi, folosind niște bani a căror valoare nu o cunoști, umblând pe străzi pe care n-ai trecut niciodată, descoperi că vechiul tău Eu, cu tot ce ai învățat, este absolut inutil în fața noilor provocări - și începi să înțelegi că, îngropat în străfundurile inconștientului, există cineva mult mai interesant, aventurier, deschis către lume și către experiențe noi. Dar vine și ziua când spui: „Ajunge!” - Ajunge! Pentru mine, călătoritul s-a transformat în rutină. - Ba nu, nu ajunge. N-o să ajungă nicioda

Ceea ce a început cu titlu destul de simplu: ”Made în Europe” s-a dovedit a fi pe parcurs un mix de culturi din care au rezultat numai lucruri demne de admirat. După un drum destul de lung şi o vizită a oraşului Catania, am ajuns în comuna Olivieri, ce nu seamănă deloc cu o comună din România. Poate părea normal, însă am fost uimită câtă agitaţie era la miezul nopţii: terasele erau pline, majoritatea localnicilor se plimbau, iar cei mai în vârstă mergeau cu bicicleta. A doua zi am început activităţile în spiritual caracteristic, adică mult mai târziu (să nu fii punctual e ceva normal în Italia, iar în câteva zile “ne-am adaptat” şi noi acestei reguli nescrise). Poluare europeană şi modul în care noi putem să oprim acest proces prin acţiunile noastre zilnice a fost nucleul în jurul căruia s-au derulat activităţile proiectului. Poate părea destul de anostă tematica, însă membrii fiecărei ţări participante au pregătit câte un workshop interesant prin care am putut observ

”Deschide ziarul în fiecare zi a săptămânii și vei găsi o relatare de undeva dintr-un colț al lumii despre cineva care a fost închis, torturat sau executat din cauză că opiniile sau religia sa sunt inacceptabile pentru guvernul lui. Sunt câteva milioane de astfel de oameni în lume - nu toți fiind în spatele Cortinei de Fier sau de Bambus - iar numărul lor crește constant. Citind lucrul ăsta te vei simți copleșit de neputință. Dar dacă toate aceste sentimente ar putea fi unite într-o acțiune comună, probabil că am avea rezultate concrete.” The Forgotten Prisoners, Peter Benenson, 1961, The Observer, Londra Cu acest citat a început agenda cursului de Lobby și Advocacy și tot cu acest citat a început și procesul meu de acumulare a unor noi și nebănuite cunoștințe în ceea ce privește ”lupta” cu organele legii.  În luna mai a anului 2013, am participat împreună cu alte 19 persoane la un curs de formare care s-a desfășurat în Predeal, județul Brașov în cadrul Săptămânii Europe

During the period 13th to 20th July 2013, at Vadu' lui Voda (Republic of Moldova, near the Nistru River), it was held the "Youth Participation as a way of change" training. Everything has been designed and analyzed around the activities of young people and how they can become active citizens, responsible, able to understand the role and the need for them to become part of a civilized society. The project had participants from eight countries (Romania, Rep.of  Moldova, Ukraine, Azerbaijan, Georgia, Denmark, Latvia, Germany). Being a diverse geographical identity and belonging, discussions and meetings were held sometimes pulsed difference of opinions. Even in this context, which often is not easy to manage (euroscepticism, interpreted differently democratic values, national identity, personal history of each participant's knowledge) have made possible to have a wealth of ideas, attitudes and controversies. If I say that the project was a godsend, I would

Scris de  Dragoș-Andrei Preutescu În perioada 13-20 iulie 2013, la Vadul lui Vodă (Republica Moldova, lângă Nistru), s-a desfășurat proiectul “Youth participation as a way of change”. Totul a fost conceput și analizat în jurul activităților desfășurate de tineri și cum pot aceștia deveni cetățeni activi, responsabili, capabili să înțeleagă rolul și necesitatea ca ei să devină parte a unei societăți civilizate. Proiectul a avut participanți din opt țări (România, Rep. Moldova, Ucraina, Azerbaijan, Georgia, Danemarca, Letonia, Germania). Fiind o diversitate identitară și de apartenență geografică, discuțiile și sesiunile desfășurate au fost uneori pulsate de diferența opiniilor. Chiar și în acest context, care de multe ori nu este simplu de gestionat (euroscepticismul, valorile democrației interpretate diferit, identitățile naționale, istoricul personal de cunoștințe a fiecărui participant), au făcut să avem parte de o multitudine de atitudini și controverse de idei. Dacă aș spune

Pe data de 27 mai 2013 am participat la Conferința „Tinerii în prim plan” din deschiderea Săptămânii Europene a Tineretului, care a avut loc la Muzeul Național de Artă Contemporană din București. Conferința a fost împărțită în trei etape principale ale zilei. În prima parte a avut loc sesiunea plenară de deschidere în care au fost prezentate strategiile naționale și europene pentru tineret, în cea de-a doua parte a avut loc cafeneaua publică în cadrul căreia au fost abordate 6 teme, și anume: educația non-formală, participarea tinerilor, voluntariatul, munca și antreprenoriatul, sănătatea și sportul, timpul liber și cultura. La fiecare masă exista un facilitator care a moderat discuțiile și a notat ideile. Activitatea cafenelei a fost împărțită în 4 runde care au constat in definirea conceptelor temelor abordate, descoperirea problemelor și nevoilor, soluționarea acestora și votarea celor mai importante dintre soluții, iar participanții au avut ocazia să participe la 4 mese de