Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Tradiţiile sunt importante pentru fiecare dintre noi, deoarece doar aşa ne putem cunoaşte punctele tari şi punctele slabe. După cum ştiţi, lucrurile mari pornesc de la oameni simpli, astfel încât avem modele în fiecare zi în faţa noastră. Ei bine, aceste modele sunt oamenii de lângă noi ... şi mă refer la profesori. Astăzi, mă bucur că am profesori de la care pot învăţa atât lecţiile materiei predate, cât şi lecţii de viaţă. Unul dintre „Super Profesorii” Liceului "Ion Neculce" este Doamna Profesoară Liliana Loghin, care are următorul mesaj:   „n u e de ajuns să speraţi, ci treceţi la acţiune, că dacă nu treceţi la acţiune, doar cu speranţa, nu puteţi face nimic ”. Vă invităm să savuraţi întreg interviul. A.C.:   Fiecare dintre noi are o poveste. Spuneţi-ne în câteva cuvinte povestea dvs. L.L.: Păi, m-am născut în Roman, în 1969. Am petrecut o foarte lungă perioadă de timp în comună Dobrovăţ, judeţul Iaşi, unde se afla una dintre manăstirile lui Ştefan cel Mare. Se p

Câţi dintre dumneavoastră ştiaţi că Bălţaţi ascunde unul dintre cei mai mari pictori populari contemporani? Eu recunosc că nu ştiam... Îi mulţumesc lui Adrian Bănuţă pentru descoperirea frumoasă şi vă invit să citiţi autobiografia artistului de pictură naivă, despre care se scrie în   Formula AS : ... în tablourile lui Gheorghe Ciobanu se rânduiesc ca nişte mărgăritare pe-un fir de aţă, povesti pierdute ale satului românesc: toamne cu roade uriaşe, ierni troienind căscioare cu pridvor şi biserici albastre, primăveri cu pomi înfloriţi precum horbotele scrobite şi veri cu holde de aur şi oameni la secerat. Totul este privit de sus. Satul pare el însuşi o planetă rotundă, pe care pictorul aşează vâlcele, ogoare, uliţe şerpuite, mărginite de garduri de şipci, biserici, case, acareturi, animalele şi oameni, un paradis suspendat, zugrăvit în culori explozive. Îndrăgostit iremediabil de locul său rupt din rai, pictorul imprimă pe pânza pentru eternitate, o lume pe cale de asfinţire ş

De un calm absolut contagios, un chip zâmbitor şi o răbdare plină de bunăvoinţă... dispusă să dezvăluie din amintirile şi bucuriile proprii parcă neîmpărţite cu nimeni până atunci. Succintă şi clară în idei, dă de înţeles că ştie perfect ceea ce vrea, că şi-a ales drumul, deja îl parcurge entuziasmată... lăsându-şi, totodată, fotografiile să vorbească despre sine. Aşa am cunoscut-o eu pe Irina Creţu, o viitoare absolventă a Liceului „Ion Neculce” – Tîrgu Frumos, o visătoare realistă care promite să devină mai mult decât un item pe lista personalităţilor din oraşul nostru... „După fiecare şedinţă foto sunt un om nou...” Alexandra :   Pentru unii târgoveţi dornici de distracţie şi mult zgomot, oraşul nostru este banal şi plictisitor. Pentru cei boemi, Tîrgu Frumos este oază de linişte şi siguranţă în sânul căreia au crescut şi s-au format. Pentru alţii e un „sat cu blocuri”. Pentru tine, Irina, cum este Tîrgu Frumos? Irina:   Eu sunt genul de persoană care se plictiseşte foarte

A durat mult până să public acest interviu... poate pentru că e cel mai reuşit, poate şi din alte motive. Pentru mine, Bogdan e un exemplu de curaj, dăruire, e o lecţie de viaţă şi mă bucur enorm că am şansa să împărtăşesc cu voi rândurile ce urmează... M.D.P: Bogdan, ne ştim de la „Dansez cu implicare”, un proiect de început al   ASIRYS . Îmi aduc aminte de tine ca fiind un voluntar foarte talentat şi activ. Aş vrea să-mi spui mai multe despre cine eşti, profesional, dar mai ales personal? B.G.: Salutare! Cine sunt eu?! Hmmm... sunt adeptul contextului. Pentru a ajunge cineva, trebuie să fii un nimeni, iar în momentul de faţă încerc să ajung la nivelul la care aş putea considera că am dobândit acel, cineva, printr-un proces de tranziţie care să-mi acorde această onoare. Pentru cei care au înţeles contextul probabil şi-au dat seama la ce nivel mă aflu în momentul de faţă. Totuşi, fiecare o să perceapă această idee într-un mod propriu şi probabil mulţi o să zâmbească. Dar nu am de