Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Începând cu anul 1920, pe baza Decretului-Lege Nr. 3138 din 23 iulie 1919 pentru înfiinţarea şi organizarea comitetelor şcolare şi regulamentul pentru organizarea comitetelor şcolare de pe lângă şcolile primare, în comunele rurale și urbane din România, s-au înființat și au funcționat comitete școlare cu personalitate juridică. Acestea erau alese odată la patru ani de adunarea generală, formată din locuitorii cu drept de vor din comuna rurală și aveau în componență reprezentanți ai corpului didactic și autorităților locale, cetățenilor și părinți ai elevilor și foști elevi.   Scopul acestor comitete (art. 2 din regulament) era: - supravegherea conducerii şi bunului mers al şcolii; - asigurarea întreţinerii localului şi a materialului didactic, dotarea şcolii cu cele necesare; - clădirea, completarea şi îmbunătăţirea localurilor anexate şcolii; - contribuția la înfiinţarea grădinilor şi muzeelor şcolare, a atelierelor de lucru; - înfiinţarea şi susţinerea bibliotecilor şcolare şi pop

Nu ştiu pentru voi cum e, dar pentru mine casa bunicilor e ca o cutie plină de surprize. De fiecare dată când îi vizitez mă întorc acasă încărcată de daruri, fie ele materiale sau spirituale. Dulapul meu este plin cu haine din cufărul bunicii, dar acelaşi cufăr mi-a îmbogăţit nu doar garderoba, ci şi imaginaţia, cu fel de fel de poveşti şi legende. Un subiect despre care ştim foarte puţin, sau mai bine zis eu ştiam, căci poate unii sunt bine documentaţi, este cel legat de cimitirul evreiesc din Târgu Frumos. Şi pentru că eu am aflat câte ceva de la bunica mea, d-na Elena Muşat, care în prezent se ocupă de acest cimitir, vă voi dezvălui şi vouă câteva dintre “secretele” ei. În fiecare an, în data de 29 iunie, evreii vin la cimitir pentru a se ruga pentru sufletele celor ce nu mai sunt printre noi. În ce constau îndatoririle bunicii mele? Ea trebuie să se ocupe ca buruienile să fie plivite, iarba cosită, pentru ca atunci când comunitatea de evrei va veni la cimitir, acesta să arate cât

O comunitate poate avea sens doar dacă membrii acesteia, sau măcar o parte din ei, își revendică în mod conștient apartenența la grup, dar nu și în cazul în care ea ar fi definită din exterior, fără asentimentul persoanelor interesate.  Comunitatea s-a dezvoltat pornind de la familie și s-a impus mai ales în așezări rurale sau orașe mici, unde contează legăturile de sânge, de prietenie, obiceiurile, normele morale comunitare, unde economia bazată preponderent pe activitățile agricole, nu urmărește neapărat câștigul. Evoluția economică și progresele pe linie de urbanism au condus la evoluția comunității spre ceea ce Tönnies numea societate, unde individul trăiește pentru sine, iar relațiile sociale și economice cu ceilalți sunt de concurență. În viziunea lui Max Weber, comunitatea este o entitate acțională, capabilă de autoorganizare, în care relațiile dintre oameni se bazează pe conștiința apartenenței tradiționale sau subiectiv-afective, neexcuzând însă influențele externe.

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost creat şi introdus la mijlocul anilor 1970 de fondatorul Institutului Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare, Barbara Word (Satterthwaite, 2006). În anul 1987, într-un document publicat de ONU, dezvoltarea durabilă a fost definită ca „ un proces de schimbare în care exploatarea de resurse, direcţionarea investiţiilor, orientarea dezvoltării tehnologice şi schimbările instituţionale, sunt armonizate şi sporesc potentialul prezent şi viitor, de a satisface nevoile și aspiratiile umane ”. Este vorba de un mod de dezvoltare bazat pe solidaritatea între generații, care să permită „ îndeplinirea necesităţilor generaţiei prezente, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile necesităţi ”, considerând deci patrimoniul natural (apă, aer, materii prime) ca pe un stoc de resurse, a căror utilizare, exploatare, să nu exceadă capacitatea lor de regenerare naturală. *Raportul Brundtland În cazul în care creșterea econ

Situat într-o regiune de “vie circulaţie”, oraşul Tîrgu Frumos se caracterizează, în primul rând, printr-o structură multietnică. Pe lângă români, aici au locuit sau locuiesc saşi, evrei, armeni, ceangăi, rromi şi, desigur, lipoveni. În trecut, armenii erau mult mai numeroşi, dar astăzi au dispărut aproape în totalitate. După români, ruşii lipoveni reprezintă  comunitatea cea mai numeroasă. Acest articol povesteşte despre cum au ajuns ruşii-lipoveni în Tîrgu Frumos,  relevând în acelaşi timp câteva informaţii din prezent şi fiind dedicat cunoaşterii acestei comunităţi care oferă mai mult decât o notă de diversitate oraşului Tîrgu Frumos. Lipovenii sunt de aceeaşi origine etnică ca şi ruşii, deosebindu-se de aceştia numai prin dogme religioase. Ei au fost prigoniţi din Rusia pentru că nu au îmbrăţişat iniţiativa Patriarhului Moscovei de la jumătatea secolului al XVII-lea, Nikon, de a revizui vechile cărţi bisericeşti – pline de compilări şi traduceri greşite – după modelul cărţilor grec

John Friedmann a propus în lucrarea sa din 1992 „Empowerment. The Politics of Alternatives Development”, un model de dezvoltare de tip endogen , aplicabil oraşelor și zonelor periurbane cu care acestea dezvoltă relații complexe. Cele 7 domenii („clusters”) ale dezvoltării endogene ar fi (Friedmann, 2006, p.p. 5-11): 1. necesitățile umane fundamentale-garantarea educației, acces la servicii de calitate, asigurarea de locuințe la prețuri rezonabile; 2. susținerea dezvoltării unei societăți civile organizate și independente 3. moștenirea urbană (regională)-în termeni de patrimoniu și viață culturală-care să conducă la întărirea coeziunii și la identificare; 4. susținerea instituțiilor culturale, intelectuale (calitatea universităților și institutelor de cercetare), artistice, susținerea creativității. 5. gestionarea durabilă a resurselor naturale (păduri, lacuri, plaje, ferme, etc.) 6. calitatea mediului înconjurător (apă, aer, sol, biodiversitate, etc.) 7. calitatea inf

În 2014, până în luna august, avem în implementare proiectul de democraţie participativă "Young European TroubleShooters", un proiect finanţat de Tineret în Acţiune, cu sprijinul Comisiei Europene. În cadrul acestui proiect vom lansa o revistă cu foto-reportaje. Ne dorim să implicăm mai multe comunităţi din ţară şi străinătate, astfel că vă invităm să fiţi parteneri în acest proiect!  Ceea ce trebuie să faceţi e să realizaţi cel puţin 3 foto-reportaje pe teme relevante pentru comunitatea voastră. Termenul limită este 31 ianuarie 2014. Vă rugăm să ni le trimiteţi la adresa voluntarasirys@gmail.com sau pe facebook: https://www.facebook.com/YET2013 Pentru că deseori primim întrebarea ce şi cum trebuie să arate un foto-reportaj, vă împărtăşim câteva surse de informare: - exemple concrete de foto-reportaje se găsesc pe The New York Time: http://lens.blogs.nytimes.com/ Photo : Dancers from Romania's northeastern region near Moldova performed the traditional bear dance

O să începem cu sintetizarea unui curs de master de 150 de pagini. O luăm pe bucăţele...  Dezvoltarea echivalează astăzi cu ideea de  creştere, de expansiune, de progres economic, de îmbogăţire continuă a unui individ, grup  social ori a societăţii în ansamblu, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, însă toate acestea  se obţin mai greu astăzi, în  contextul economiei globale, decât în trecut.  Pe de o parte înregistrăm creştere economică prin noi implantări  industriale, creşterea numărului locurilor de muncă, etc., iar pe de altă parte accentuarea  sărăciei, şomajului, a numărului de asistaţi social, degradarea mediului înconjurător.  Creşterea economică nu înseamnă neapărat bunăstare generală.  Idealul dezvoltării ar fi ca  aceasta să genereze  bunăstare pentru toţi oamenii. Dezvoltarea economică  este un concept larg care reprezintă procesul în care diferiți  actori (guvern, sectorul privat, sectorul neguvernamental, comunități) acționează planificat în  scopul creșterii bunăstă

Aşa cum spuneam într-un articol anterior, vom da startul unui curs nonformal de 1 an de zile pe tema dezvoltării comunitare. Iniţiativa se numeşte "Şcoala Nonformală de Dezvoltare Comunitară" şi este un proiect pilot dezvoltat în cadrul proiectului de democraţie participativă " Young European TroubleShooters " - YET, proiect finanţat de Programul Tineret în Acţiune cu sprijinul Comisiei Europene.  Obiectivele noastre cu acest curs sunt: 1. Să ne informăm despre dezvoltarea comunitară la nivel teoretic. 2. Să ne specializăm în domeniul dezvoltării comunitare prin activităţi, exerciţii şi metode nonformale.  3. Să ne dezvoltăm competenţele necesare unor specialişti în dezvoltare comunitară astfel încât la finalul cursului să putem realiza un plan strategic de dezvoltare pentru oraşul Tîrgu Frumos... dar şi pentru orice altă comunitate.  Cele mai importante obiective ale proiectului YET sunt: să dezvolte abilităţile şi competenţele tinerilor în domeniul democ

Proiectul Youth FotoVideoTek a fost un training internaţional ce şi-a propus: - Să dezvolte abilităţile de lucru în echipă, prin metode, acţiuni şi instrumente nonformale în rândul a 18 tineri din 6 ţări; - Să elimine prejudecăţile referitoare la religie, etnie sau mediul social între participanţi; - Să dezvolte spiritul de echipă, abilităţile antreprenoriale, creativitatea şi cultura generală despre Europa în rândul a 18 tineri din diferite ţări ale Europei prin valorificarea pasiunii pentru fotografie şi film; - Să promoveze diversitatea culturală prin activităţi interculturale; - Să îmbunătăţească abilităţile de comunicare într-o limbă străină în rândul a cel puţin 18 tineri din ţări diferite. Proiectul a implicat 6 organizații de tineret din Polonia, Estonia, Armenia, Georgia, Moldova și România, iar la nivel local a avut ca partener: Liceul Tehnologic Special Trinitas din Tîrgu Frumos.  În cadrul şcolii speciale Trinitas, participanţii au organizat un eveniment, mai ex

Şcoala Nonformală de Dezvoltare Comunitară... da, acesta este numele unei noi iniţiative ASIRYS! Ştiaţi  că SUPER TINERI (ASIRYS) are ca scop dezvoltarea comunitară? E un domeniu de activitate complex, care necesită pagini întregi pentru a putea fi descifrat. Din acest motiv am decis să fie un subiect frecvent abordat la noi pe blog, mai ales că avem în implementare proiectul de democraţie participativă "Young European TroubleShooters", proiect finanţat de Tineret în Acţiune, cu sprijinul Comisiei Europene.  Planul e ca în fiecare zi, timp de un an, să publicăm câte un articol dedicat dezvoltării comunitare, dar şi d omeniilor de studiu înrudite precum: Politici publice,  Planificare și dezvoltare urbană, Dezvoltare rurală, Dezvoltare regională, Amenajarea  teritoriului, Sociologie, Psihologia comunităților, Managemetul ONG-urilor, Managementul  public, Economia politică și Geografia umană. Cunoaşterea acestor domenii poate să  reducă distanța dintre administrație și c

Călătorul grăbit, care trece prin Târgu Frumos, un orăşel de provincie, banal ca multe altele, nu poate bănui că în urmă cu mai bine de un secol, acest târg nu era cu nimic mai prejos ca importanţă economică şi strategică decât Târgul Ieşilor, Sucevei, sau Vasluiului, iar populaţia sa, un adevărat mozaic etnic, era constituită din români, evrei, ruşi – lipoveni, greci, ţigani. Teritoriul oraşului Târgu Frumos a fost locuit încă din Neolitic, după cum atestă descoperirirle arheologice, dar prima atestare documentară datează încă din Evul Mediu. Locul unde a apărut şi evoluat vatra oraşului nu a fost întâmplător ales ci în cuprinsul unei „porţi naturale” cu largă deschidere spre câmpie, unde circulaţia era pretutindeni activă şi unde se polariza o bogată viaţă economică. Tîrgu Frumos apare în documentele vremii relativ târziu, cu toate că în hrisovul reîmpopulare din 1763 se precizează că „acest târg este (unul) din cele mai vechi oraşe” ale Ţării Moldovei (N. Iorga). Prima

Câţi dintre noi ştiu să interpreteze simbolurile de pe stema comunităţii în care trăiesc? Probabil puţini, din acest motiv găsim important să vă dăm  câteva informaţii despre semnificaţiile elementelor însumate ale stemei oraşului Târgu Frumos, judeţul Iaşi. Stema oraşului Târgu Frumos se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmp roşu se află o acvilă, ieşind, cu zborul coborât, de argint, având pliscul de aur. În vârful scutului, în măntăluţă, în câmp negru, se află un lup rampant, ieşind, de argint, limbat cu roşu. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate.  Semnificaţiile elementelor însumate:   Acvila este pasărea care se află pe sigiliul localităţii încă din secolul al XVII-lea.  Câmpul roşu face referire la denumirea oraşului, aşa cum apare în vechile documente slavone (Crasna), care se traduce atât prin frumos, cât şi prin roşu.  Lupul reprezintă stema vechiului ţinut al Cârligăturii, desfiinţat în anul

Oraşul Târgu Frumos este unul dintre cele mai vechi oraşe din nordul Moldovei. Cunoscutul editor de documente M. Costăchescu ajunge la concluzia, pe baza documentelor dinaintea lui Ştefan cel Mare, că Târgu Frumos este un târg mai vechi decât descălecatul Moldovei (1359), iar istoricul Nicolae Iorga apreciază că este unul dintre cele mai vechi târguri orăşeneşti ale noastre. Vestigii arheologice descoperite în centrul oraşului, în punctul numit Siliştea Târgului, stau dovadă pentru existenţa unei aşezări urbane încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea, din vremea lui Petru I Muşat (1375-1391) şi Alexandru cel Bun (1400-1431). Prima ştire documentară datează din 5 octombrie 1448, când Petru al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, dăruia mănăstirii Sf. Nicolae din Probota (Poiana Siretului) ceară de la Târgu Frumos. Un document similar s-a păstrat din 1466, înregistrând aceeaşi danie pentru aceeaşi mănăstire, întărită de domnul Ştefan cel Mare (1457

În perioada 16-25 iunie 2013 a avut loc un training de fotografie care a reunit în Târgu Frumos 18 tineri fotografi din 6 țări diferite cu scopul de a învăța mai multe despre arta fotografică, de a socializa cu persoane care proveneau din medii diferite și de a arăta cu ajutorul imaginilor lumea în care noi trăim, cu părți bune sau mai puțin bune.  Ce mă bucură pe mine cel mai mult este faptul că și orașul Pașcani s-a bucurat de prezența acestor tineri talentați și de interesul lor vădit de a duce la îndeplinire scopul proiectului: realizarea unei expoziții de fotografie cu imagini ce prezentau lucrurile frumoase, dar și  probleme ale oamenilor și ale comunității. Țelul lor a fost atins fără dar și poate pentru că au muncit zilnic până la ore târzii în noapte și au arătat că există pasiune, mai mult decât suport tehnic , în tot ceea ce ei au făcut.  Cum am ajuns eu să vorbesc despre ei fără să le fi fost alături în toate cele 10 zile? Simplu! Fiind prezenți în Paș